Zilele astea au fost despre prea multe, încărcate cu de toate, despre noi și despre toți. Prea pline de oboseală, stres, nervi, fericire, familie, împreună, epuizare, răbdare întinsă la maxim, nedumerire, nopți nedormite. În zilele astea parcă aveam nevoie de resurse inepuizabile de răbdare, calm și energie, dar nicio putere de a face rost de ele.
Și mai pline o să fie zilele ce urmează urmează, prea pline de altele. Resursele - cel puțin ale mele, sunt epuizate, mai ales din cauza stresului și a speranței - care îmi consumă un și mai mare aport de resurse de toate felurile.
Corpul meu resimte din plin grijile, preocupările, agitația, timpul care se scurge. Zilele aste îmi spun prea pline de timp și prea pline de timp scurs. În același timp. Abia aștept să se termine, să treacă timpul, dar știu câtă nevoie am ca timpul să mai încetinească.
În mintea mea gândurile se învârt cu o vitează care mă amețește. Nu mă lasă să dorm, nici să gândesc, nici să mă concentrez, nici să stau trează. Și asta e ultima sută de metri, acesta este momentul în care trebuie să îmi aloc toate resursele pentru a încheia un capitol. Dacă nu-l închei acum, îmi va rămâne grija și preocuparea și nu voi putea să mă implic total în deschiderea unui nou capitol.
Fiecare gând parcă lasă câte o urmă pe undeva, prin suflet, pe corp, prin minte... cine le mai găsește pe toate?
Știu că vor mai urma zile atât de pline, poate chiar mai pline, dar îs sigură că vor fi mult mult mai frumoase. Acum din amalgamul de lucruri care se înghesuie în fiecare zi îmi rămân doar gustul amar și dorințele ca zilele astea să se încheie.
Dacă zilele astea ar fi un tablou, ar conține cel puțin toate culorile și formele; dacă ar fi un cântec ar conține toate notele și sunetele, dacă ar fi altceva tot ar conține totul. Dacă o să se mai înghesuie atâtea într-o zi o să fiu nevoită să fac ceva și să ajungă zilele la cel puțin 30 de ore :)
Voi ce faceți când aveți zile mult prea pline?
Sursă fotografie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu