NU, oameni buni, nu este normal să ne fie mai ușor să fim incorecți, nu este normal ca incorectitudinea să fie cea mai ușoară cale, nu este normal să fie greu să fim corecți. Nu este normal.
Corectitudinea implică demnitate, respect, apreciere, asumare, învățare, lucruri normale, care ar trebui să fie atât de ușor făcute, lucruri care vin în mod natural nu obligate de circumstanțe, și de aceea să fim corecți ar trebuie să fie ceva ce ne vine în mod instinctiv, natural, nu ales și făcut cu mare greutate, dar cum să se întâmple toate astea când noi nu mai învățăm cum să fim onești, buni și respectoși?
Dar iată că a ajuns să ne fie mai greu să fim corecți decât incorecți, să ne fie mai ușor să mințim, păcălim, furăm, să ne batem joc.
Știți de ce cred eu că ne este mai ușor să fim incorecți?
Pentru că în jurul nostru vedem mult mai multe incorectitudini, mult mai multe situații anormale, mult mai multă ură și hoție, decât bunătate și acceptare. Aproape la orice pas aflăm, vedem , sau auzim situații sau povești care ne fac să strângem din dinți, care ne frustrează, pe care nu le înțelegem, care ne dor pentru că nu înțelegem cum oamenii pot fi atât de răi, cum pot alții să își bată joc de noi fără să le pese, cum oamenii au devenit atât de indiferenți și de parșivi.
Pentru că oamenii din jurul nostru ne împing spre calea mai „ușoară” a incorectitudinii justificând că nu poți trăii în viața asta fiind corect.
Pentru că de mici nu mai avem exemple de comportament moral, nu ni se mai spune ce este corect și ce nu, nu ni se mai cultivă empatia, respectul și grija față de ceilalți oameni.
Pentru că noi, ca oameni, am devenit reci și indiferenți. Nu ne mai pasă de alții, nu ne mai gândim decât la noi într-un mod incredibil de egoist, un mod care nici măcar nouă nu se facem bine cu adevărat, nici măcar pe noi nu ne face într-adevăr fericiți.
Pentru că ne vindem fericirea, pentru putere, bani și influențe. Pentru că nici măcar la noi nu ne mai gândim, nici de noi nu mai avem grijă, iar poziția socială e mult mai sus decât lucrurile care ne fac fericiți.
Pentru că alegem stresul și nu mai știm cum să trăim în liniște. Pentru că am ajuns să credem că dacă ceva se rezolvă ușor sau simplu, nu este bine și totul ar trebui să fie complicat.
Pentru că suntem „fraieri” dacă spunem că iubim, pentru că suntem „lași” și „proști” că nu știm să mințim, pentru că suntem luați în bătaie de joc atunci când încercăm să facem lucrurile corect.
Pentru că așa ne insuflă societate. Pentru că așa vedem în școli, primării, grădinițe, parcuri, trenuri sau pe stradă.
Pentru că nu se mai promovează respectul, bunul simți, asumarea și responsabilitatea.
Pentru că cel care ajunge mai sus ca noi, nu numai că nu a fost corect, dar este și felicitat.
Pentru că minciuna, hoția, înșelăciunea, jignirile și agresiunile sunt luate ca acte de curaj și îndrăzneală, așadar încurajate și apreciate.
Pentru că aveam de ales între a fi corecți sau incorecți, când ar trebui să fie o singură variantă care să vină în mod natural și normal. Ba chiar uneori nu mai avem de ales, căci de multe ori corectitudinea nu mai este o opțiune.
Și pentru că multe altele, și toate acestea ne fac să ne fie complicat să mai fim corecți, să ne fie complicat chiar să mai vrem să fim, când marea majoritate nu este.
Eu cred că este atât de important să alegem iubirea, blândețea, acceptarea, iertarea, moralitatea și respectul. Atunci când facem lucrurile natural, și normal, adică atunci când suntem corecți, putem sta drepți, și nu în fața celorlalți, ci în fața noastră, atunci când ne privim în oglindă, chiar dacă lor nu le pasă poziția noastră atâta timp cât înaintăm. Chiar dacă noi, acum, nu putem schimba mare lucru, dacă insuflăm dragoste și respect, peste 10, 20, 100 de ani lucrurile se vor schimba. Oamenii se vor schimba.
Da, știu că acum, este muuult mai ușor să mințim, să înșelăm, să batjocorim, pentru a ajunge unde ne dorim. Dar asta nu înseamnă că am evoluat, unde este evoluția noastră ca oameni, ca persoane când facem astea? Chiar dacă am mai suit niște trepte pe scara socială, sau financiară, cum rămâne cu treptele de pe scara morală, de pe scara omeniei? Sau, ne pasă mai mult să fim cât mai sus(orice ar însemna asta) în loc să fim oameni? Sau, ce înseamnă mai nou să fim oameni?
Deci da, poate a devenit mai complicat să fim corecți, asta nu înseamnă că ar trebui să alegem calea mai simplă, pentru mine a fi corect, a respecta și a fi normal este cea mai simplă cale - de fapt singura cale, chiar dacă - poate, nu este cel mai scurt și cel mai sigur drum spre ceea ce îmi doresc.
Sursă fotografie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu