duminică, 14 ianuarie 2018

Colecția mea de șervețele - drum spre integrarea în colectiv





Nu știu voi cu ce vă ocupați acum vreo 10-14 ani, dar eu, colecționam șervețele(era la modă pe atunci). De curând mi-am găsit colecția de șervețele și am rămas, așa, puțin suspendată în amintiri.

Îmi amintesc cum făceam schimburi de șervețele, cum era nevoie de mai multe șervețele mici și subțiri, pentru a primi unul gros. Și sora mea avea o colecție a ei, și cum ea era (mult mai) sociabilă, făcea mai multe schimburi cu prietenele ei din sat, și apoi venea și făcea schimb și cu mine. Uneori lua două de același fel, ca să îmi dea și mie, (la schimb - bineînțeles, era o treabă serioasă asta) sau dacă îmi atrăgea atenția vreun fabulos exemplar, o rugam să meargă la persoana cu care făcuse schimbul să îmi aducă și mie (de obicei, șervețele mai frumoase erau din pachete de șervețele, deci erau la discreție). Abia așteptam să vină vreo zi ceva mai importantă (crăciunul, paștele, halloween-ul) să îi rugăm pe ai noștri să ne cumpere șervețele cu tematici, căci alea erau la modă în acele perioade. Dar și când aveam norocul și cumpărau, luam aproape tot pachetul pentru a le da la schimb, căci era important să facem cât mai multe schimburi ca să avem cât mai bogată colecția; dar nu eram superficiale, nu conta doar numărul ci mai ales calitatea (grosimea și frumusețea desenului). Dacă și voi ați colecționat, știți despre ce vorbesc, iar dacă habar nu aveți, probabil mă considerați cel puțin dubioasă, dar vă zic, era la modă pe atunci, serios.

Oricum, pe lângă toată nebunia distracția cu schimbul șervețelelor și păstrarea lor în condiții cât mai optime(fără pete, fără să fie îndoite sau murdare -căci altfel nu mai făcea nimeni schimb cu tine), pe mine m-a ajutat cu socializarea, la nivel minim, dar dacă mă cunoașteți pe mine, știți că ăsta e un mare plus. Chiar dacă de cele mai multe ori prin sora mea comunicam cu ceilalți colecționari(fetele din sat), uneori chiar eram nevoită să mă întâlnesc față în față cu persoana cu care urma să fac tranzacția(a se înțelege, schimbul), pentru a-i arăta exemplarele mele și apoi pentru a discuta prețul (tot în șervețele, bineînțeles).

Și am avut foarte puține episoade (mai exact două) în care eu să socializez de bună voie și nesilită de nimeni cu fetele din sat cu care nu avem nimic în comun(poate doar vârsta și satul în care locuiam) pe o perioadă mai mare de o oră. Și unul dintre aceste episoade a fost atunci când am început să colecționez șervețele, deci în afara bucuriei ( și credeți-mă, la fiecare șervețel nou primit, eram în extaz) de a strânge șervețele, toată această treabă cu colecționarea, m-a ajutat să mă integrez, cât de cât, într-un grup de copii cu aceleași pasiuni și asta m-a ajuta să socializez(la nivel minim), deci oricum, câștig cel puțin dublu, fără să mai luăm în calcul responsabilitatea(mică, ce-i drept), abilitatea de a negocia, de a ști ce vreau și de a nu ceda în fața presiunilor(puteau insista foarte mult pentru un șervețel frumos). Deci faină treaba asta cu șervețelele, că a reușit să creeze o punte între mine și ceilalți copii, punte pe care am mai mers o sigură dată, așa, până la capătul celălalt(celălalt episod rămas), dar fără șervețele magie, nu mai era nici acea dată.

În continuare că las să admirați minunatele mele exemplare din minunata mea colecție.







Voi ce colecționați când erați (mai) copii?



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu