A început cu multă speranță, cu nevoi neîmplinite, cu curaj și dorință de mai bine. Am pășit încet dar cu curaj, în anul ce avea să-mi fie drum spre mine, spre împăcare, spre liniște și spre fericire. Acum, trecută de pragul ce despare cei doi ani, mă uit în urmă la anul ce-a trecut, mă uit cu lacrimi și durere, mă uit cu recunoștiință, cu împăcare.
A fost un an bun, care m-a împlinit în mare pe plan emoțional, psihic, care m-a ajutat să-mi găsesc echilibrul. A fost un an bun, cu toate că, a fost anul în care mi-am pierdut iepurașul, pe care și azi sper că am să-l revăd când mă duc acasă, anul în care mi-am pierdut străbunica, și o parte din copilărie, odată cu ea.
Mă gândesc acum, după ce-am pornit în anul acesta, că 2018 va rămâne cândva doar o cifră de referință, și un reper pentru a-mi aduce aminte, anul care mi-a echilibrat viața și mi-a luat ființe dragi.
Acum mă gândesc la iepurașul meu cu ochi albaștri, și deși realizez că a mai rămas doar în fotografii și în inima mea, sper că voi mai avea ocazia să-l mângâi măcar încă o dată. Să-mi cer scuze de la el, și să-l privesc, la cât era de frumos, și-să-i spun cât de mult îmi lipsește și cât de multă fericire aducea în viața mea.
Mă gândesc și la străbunica mea, cu care, deși în ultima vreme n-am mai avut o relație foarte apropiată, mi-am petrecut o mare parte din copilărie. Îmi amintesc cum dormeam cu ea în pat, și înainte de somn număram pisicile din pat. Îmi amintesc cum îmi facea cele mai bune sandwich-uri, cum o ajutam să închidă găinile sau să adune ouăle. Îmi amintesc cu câtă mândrie vorbea de mine, singura ei strănepoată. Mă bucur că am reușit să o văd și să-mi iau rămas bun de la ea, să vorbesc cu ea, și deși ea nu mai putea vorbii, a înțeles ce-i spuneam. O dată cu pierderea ei, am pierdut parcă, o bună bucată din copilărie. N-am mai fost acolo de când ea nu mai e, dar nu-mi pare real, și-mi pare că o voi găsi tot acolo, așteptându-mă în pat, bucurându-se că mă vede.
La cât de reală e moartea, atât de ireală pare. Nu-mi vine să cred, deși știu, eu tot sper că voi merge acolo, și-mi voi găsi iepurașul alb și străbunica.
Cum spuneam 2018, mi-a adus și tristețe, mi-a adus și bucurii, m-a făcut să trăiesc sentimente noi, mi-a întors sentimentele și gândurile în mine de sute de ori. Mi-a dat timp de gândit, de simțit, de analizat, de trasat linii, dar mai ales de trăit. Și-am trăit frumos în acest an ce s-a încheiat.
Privind în urmă, las un an plin, dar în mare parte, unul bun.
Sper că pentru voi 2018 a fost cel puțin la fel de bun ca al meu, sper că sunteți mulțumiți de anul ce s-a încheiat, că priviți cu împăcare în urmă și cu speranță în viitor. Vă doresc, de la noul an, tot ceea ce aveți nevoie, tot ceea ce v-a lipsit, vă doresc un 2019 plin de liniște și bucurie, să vă aducă mai multă împăcare cu voi, mai multă iubire, mai multă înțelegere și bunătate.
Un an cât mai plin cu tot ce vă doriți și împreună cu toți ce-i pe care îi iubiți.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu