Nu
vreau să pun întrebări, nu vreau sa stric misterul ce mă înconjoară, nu vreau
să lucesc eu mai tare decât restul, nu vreau să fiu specială. Eu sunt eu. Un
copil, un om, o viață, un suflet. Un amalgam de gânduri și idei, care mai de
care mai neînțeles, mai pline de suspiciuni și frici. Nu, nu sunt paranoică.
Trăiesc viața așa cum știu, cum pot, așa cum simt, și așa o trăiesc cel mai
bine pentru mine.
Nu pot sa-ți spun ție, sau ție, sau
ție, sau nici măcar mie, fapte, sau rezolvări sau soluții. Pot sa iți dau
sfaturi, pot să iți împărtășesc ce am trăit și ce cred și ce sunt, pot să te
ajut, pot să fiu alături de tine, pot să te înțeleg. Dar nu pot lua decizii
pentru tine, nu pot număra zile sau lucruri bune, nu iți pot înfiripa idei, nu
pot fi tu, nu pot trăi ce trăiești tu.
Eu sunt eu, independent de tine dar
împreună cu tine. Să fiu alături de tine, nu înseamnă să fiu tu, să te înțeleg
nu înseamnă să gândesc ca tine, să te ajut nu înseamnă să faci parte din
familie, să te iubesc nu înseamnă să mă iubesc pe mine.
Pentru mine, tu însemni cât pot eu
simții, pentru tine simt tot ce pot, pentru tine cred tot ce înțeleg, pentru
tine mă sacrific atât cât mă țin puterile, atât cât mă duce mintea și logica.
Nu-ți pot urma drumul, dar poate îl
pot face mai ușor, nu-ți pot îndeplini visele dar poate pot să le colorez,
nu-ți pot ușura viața dar poate o pot face mai veselă. Și dacă pot astea,
atunci pot totul, căci totul constă în a te face mai fericit, mai bine, mai
vesel.
Și nu mă aștept ca tu să îmi
mulțumești, nu mă aștept ca tu să îmi dai ceva la schimb, nu mă aștept ca tu să
îmi faci bine, mă aștept ca tu să trăiești mai frumos dacă am putut să te fac să
faci asta. Căci asta contează, fericirea ta. Și fericirea ta, și a ta, și a ta
și a tuturor. Oamenii fericiți sunt oameni mai buni, oamenii fericiți trăiesc
mai frumos, oamenii fericiți fac alți oameni fericiți, oamenii fericiți iubesc.
Și îi iubesc și pe acei oameni poate nu la fel de fericiți, nu la fel de veseli
sau de buni.
Iar eu încerc sa determin oamenii să
fie mai buni, mai fericiți, mai uniți, mai zâmbitori, mai aproape, mai goi de
frustrări și dezamăgiri și mai plini de iubire și speranță. Dar eu nu îi pot
face toate astea. Eu pot dor să le povestesc ce frumos zâmbește un om nervos
atunci când empatizezi cu el, ce repede dispare frustrarea atunci când privești
blând, ce buni sunt oamenii care au primit bine, ce multă iubire oferă oamenii
iubiți. Dar ei nu trebuie să mă creadă, căci eu le spun doar vorbe, doar
cuvinte colorate, ei trebuie să simtă astea, ei trebuie să își dea seama, ei
trebuie să facă, asta dacă vor, bineînțeles.
Eu sunt doar un om, la fel ca tine. Un om cu visuri, cu gânduri, cu idei și simțiri. Un om aproape sau departe de tine, un om important sau nu, un om ce îți face ziua mai bună sau un om ce ți-e indiferent. Tu pentru mine ești un om; un om cu visuri, și frici și dezamăgiri, și fapte consumate, și bucurie și cu multă iubire de oferit. La fel ca toți oamenii dar special în felul tău. Tu ești diferit, cum e și el, cum e și ea. Așa sunteți și pentru mine, diferiți. Dar asta e foarte bine, căci nu toți sunteți la fel, nu toți suntem la fel dar asta nu trebuie să ne îndepărteze unul de altul.
Eu sunt doar un om. Un om mic cu o nevoie mare de a te ajuta și a fi aproape de tine, cititorule.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu