Două luni și o zi fără Axi și nouă zile cu Puki

Ieri au fost fix două luni de când sunt fără iepurașul meu alb cu ochii albaștri. Mă gândesc la el zi de zi de atunci, multe îmi amintesc de el, mă pierd printre amintiri, gândul îmi zboară printre imagini cu el.
A fost greu, sufletul mi s-a spart de o mie de ori pe zi, s-a strâns, a secat. Fiecare poză, video, îmi sufocau sufletul. Fiecare gând îmi secau mintea și corpul. A fost greu, foarte greu, mai greu decât aproape orice altceva. Acum e mai bine. Nu a trecut, poate nu va trece niciodată, dar e mai bine. Acum de cele mai multe ori zâmbesc la aminiri, poze, momente cu el. Se mai întămplă să mi se strângă sufletul. Și nu, credeți-mă, nu a fost doar un animal, a fost parte din familie.
Am vrut mult un iepuraș, mi-a lipsit să am unul. Am zis că e prea devreme, că n-ar fi corect față de el, că n-ar fi corect față de mine. Am încercat să îmi dau seama dacă un iepuraș mi-ar face mai mult bine sau rău. Acum după nouă zile vă pot spune că îmi face bine, că îl mai văd pe Axi în noul iepuraș, că îi compar, cu sau fără voie, că vreau să procedez altfel, dar că e bine cu noul micuț în casă. Și dacă totuși vă întrebați dacă nu e cumva prea devreme, o să vă zic că pentru mine a fost timpul potrivit.
Așa că acum nouă zile a intrat în viața nostră Puki, un iepuraș mic și roșcat, fricos dar îndrăzneț, foarte, dar foarte precaut, cu ochii negri. Încă ne adaptăm cu el și el cu noi (el iepurașul, încă nu-i știu sexul; urmează să aflăm săptămâna asta).
Nu e aici să-l înlocuiască pe Axi, nu e aici pentru a fii un Axi 2, nu a venit pe același loc pe care a fost el. Este aici pentru a primii iubirea care a rămas fără răspuns, este aici pentru a fii un nou membru din familie, este aici pentru că am vrut ca el să fie parte din familia noastră.
Chiar și cu Puki prin preajmă, tot mi-e dor de Axi, tot mă gândesc la el, tot mi-aș dori ca el să fie lângă mine.
Și cum timpul se scurge fără Axi, așa timpul se scurge cu Puki. Viața merge înainte, cu și fără ce iubim, cu și fără oameni, cu și fără noi. Așa că trăiți, iubiți, bucurați-vă! Cum mai ziceam, viața e prea scurtă pentru a nu face asta !