O zi bună

Acum vreo săptămână, pe la ora prânzului mergeam să mă schimb pentru a pleca de la muncă. Încă era destul de rece afară, așa că eram îmbrăcată destul de gros. Îmi luasem geaca, mi-am pus căștile în urechi, mi-am salutat colegii și-am luat-o la pas grăbit spre transport. Muzica îmi răsuna puternic în urechi, mergeam cu pasul grăbit și cu capul în pământ gândindu-mă, simțin oboseala și nesomnul cum mi se scurg prin corp. Mergând așa, m-am încruntat când o rază de soare îmi intrase în ochi, pe moment am încercat să-mi feresc privirea din calea soarelui. Dar mai apoi m-am oprit puțin și-am ridicat privirea. Afară era o lumină atât de curată, razele soarelui se îngrămădeau în aerul rece de iarnă. Melodia se schimbase și parcă-și diminuase din volum. Am stat așa privind cât de frumos se îmbină două anotimpuri apoi am porini spre stație, pășin rar, calm și încet. Mă gândeam de câte zile n-am mai privit natura așa cu sufletul. Mă tot grăbesc când plec, când mă întorc, fără vreun motiv anume.
Ajunsă în stație, m-am pus în lumina razelor de soare și-am admirat preț de câteva minute cum viața, natura, lumina, căldura toate astea există și așteaptă ca noi să fim atenți la ele, să le observăm, să le trăim.
După ce am ajuns acasă, am stat și mi-am zis astăzi chiar a fost o zi bună, și nu ca acele zile în care zic c-a fost bine la lucru, nu, atunci, în aceea zi chiar avusesem o zi bună. O zi în care nu m-am mai grăbit, o zi în care i-am dat voie să-mi arate că este o zi bună, de care eu să mă pot bucura. Și ziua asta mi-a rămas întipărită în minte ca fiind o zi bună.

Va veni o zi

Va veni o zi în care nu va mai conta în ce mașină te plimbi, câte țări ai vizitat, din ce este făcută lenjeria pe care dormi sau ce fel de tacâmuri folosești.

Va veni o zi în care nici toți banii din lume nu-ți vor putea aduce înapoi sănătatea, libertatea sau viața.

Va veni o zi în care îți vei da seamă că totul se va sfârși și nu va sta în puterea ta să mai schimbi lucrurile.

Va veni o zi în care nu va conta că ai mașini, case, bijuterii sau haine scumpe, ci doar ce-ai lăsat în inimile celorlalți atunci când viața ta s-a intersectat cu a lor, și poate nici măcar asta nu va mai conta.

Va veni o zi când doar amintirile sădite în inimile altora îți vor menține amintirea în viață, în care n-o să mai poți să controlezi nimic, în care - poate, nimeni nu va mai ține cont de sfaturile, ideile si gândurile tale.

Va veni o zi în care vei fi singur, poate uitat, poate amintit din când în când sau poate încă iubit. Poate amintirile tale vor fi oaze de liniște în sufletele celor ce te-au iubit sau poate vor fi răni adânci, nevindecate nici după ce tu nu vei mai fi.

Va veni o zi în care va fi prea târziu, să ierți, să-ți ceri iertare, să repari, să vindeci, să te întorci, să mai fi iubit sau să iubești.

Va veni o zi în care vei putea pierde tot, și nicio putere din lume nu-ți va mai aduce nimic înapoi.

Omule, nu te baza că ai tot timplu din lume, că și mâine e o zi, că lucrurile se vor așeza de la sine atunci când e vorba de oamenii din viața ta, de tine, și de lucruri importante, că poate mâine va fi aceea zi de care ți-am tot spus mai sus, aceea zi care fie îti ia totul, fie te ia pe tine cu totul.

Fă ce te bucură și face fericit din tot sufletul, ca va veni o zi în care, nici asta nu vei mai putea face.

Sursa fotografie