Am început să lucrez în 2018, la vârsta de 23 de ani. Am avut noroc de un loc de muncă cu un șef și un staf, excepționale. Am învățat enorm cât am fost acolo și sunt recunoscătoare că am prins un prim job, cu un astfel de șef, încât să-mi setez limita corect pentru următoarele job-uri. Am lucrat la un magazin de "de toate". A fost și greu uneori, mai ales fizic, dar în aproape toată perioada cât am lucrat acolo (aproape 3 ani) m-am dus cu stare de bine la muncă, mulțumită de ce făceam. Îmi spuneam mereu( încă îmi spun) că atâta timp cât mi-e bine, e bine, când n-o să-mi mai fie, o să caut altceva.
A venit pademia, magazinul a început să meargă tot mai prost, dar cel mai important, nu mă mai duceam cu drag, așa că am început să-mi caut altceva. Aplicam la job-uri la care credeam că aș merge cu drag, și le-aș face cu mare plăcere. Între timp am aflat că magazinul se va închide, moment în care m-am pus serios pe căutat alt loc de muncă, criteriile fiind mai puține de această dată. Cu două săptămâni înainte de închidere, m-am mutat la alt loc de muncă. Dumincă terminasem la job-ul vechi, iar luni am început la cel nou. N-am avut nici măcar o zi de pauză. La noul loc de muncă, am lucrat de la birou cam trei săptămâni, după care m-am mutat acasă, de unde lucrez și în prezent.
După câteva luni de muncă, m-am decis să-mi iau și un job part-time pe lângă, deoarece între timp m-am și mutat în altă parte, am mai adoptat și-un pisic și am considerat că așa ar fi cel mai bine.
Nu mi-am găsit repede, mai ales din cauza faptului că trebuia să-mi potrivesc programul cu cel de la job-ul full-time, dar după trei-patru luni, mi-am găsit un job al cărui program se îmbina perfect ce cel pe care îl aveam.
Reușeam să muncesc în ambele părți, chiar dacă era obositor, și cu greu mi-am adaptat rutina zilnică la noul meu program. Dar cum lunile treceau, părea din ce în ce mai greu. Aveam zile când lucram de la 8 dimineața la 1 noaptea, și două-trei zile la rând. Stăteam mult în picioare, ceea ce nu era tocmai indicat din cauza unei probleme la piciorul drept ce mă bântuie de vreo 3 ani, deja. Lucram uneori și în week-end, ceea ce însemna că de multe ori, n-aveam nicio zi liberă pe săptămână.
Am fost la un moment dat, atât de obosită fizic și psihic, încăt eram irascibilă des, nu mai dădeam randamen, eram tristă și frustrată. Am decis să renunț la job-ul part time la începutul lunii decembrie. Însă am luat doar o pauză și din ianuarie am reînceput. Când am reînceput, am ales să lucrez mai puțin, și a fost mult mai ok, dar tot obositor și greu pe alocuri. La jumătatea lunii februarie, mi-am găsit în altă parte part time, unde nu mai trebuia să stau în picioare, și unde lucrez de luni până joi sau vineri. E mai bine aici, deși tot e greu uneori, având în vedere că lucrez în fiecare zi de pe la 7-8, la 21-22 seara. Dar am week-end-ul liber, și-mi recuperez somnul pierdut. Timpul liber e puțin(când spun liber, mă refer fără a muncii la muncă), 3-4 ore seara(adorm pe la 12-1) și în week-end. În acest timp liber evident trebuie să includ prepararea mâncării, luatul mesei, curățenie, alte cele necesare, petrecut timp cu cei dragi, avutul grijă de animăluțele din dotare și odihnă. Așa că încerc să fac în timpul săptămânii tot ce ține de casă, iar în week-end să mă odihnesc, să mă văd cu oameni și să fac lucrurile care-mi plac. Uneori reușesc, alteori nu, doar v-am spus că nu e mereu ușor. Dar pentru mine, cel puțin momentan, e o decizie bună, sunt împăcată și fericită cu ea. Și o dată ce m-am adaptat noii rutine, pot zice că e destul de ușor să jonglez cu (aproape) toate.
Dacă sunteți în aceeași situație, sau vă gândiți la asta, n-aș știi exact ce să vă recomand. Doar gândiți--vă bine, că ușor nu este. Dar dacă asta vă doriți, sau asta aveți nevoie, alegeți cu grijă și gândiți-vă la toate aspectele. Timp liber, sănătate, stres, efort.
Știu că opțiunile nu sunt tocmai multe, știu cum e să n-ai din ce să alegi și să fii nevoit, să accepți orice găsești. Dar dacă nu sunteți presați, încercați totuși să alegeți cât mai bine pentru voi. Cred că e singurul sfat ce vi-l pot da. Și atunci când devine prea greu sau stresant sau obositor, încercați să căutați în altă parte.
Înainte, n-aș fi crezut vreodată că voi fi nevoită să lucrez în mai multe părți, atâtea ore pe zi, dar viața ne pune în fața multor situații și trebuie să învățăm să facem față. Și acum, pusă în situația asta, cu greu mai știu cum era înainte, și ce făceam cu tot acel timp. Am învățat multe din asta și-o să le iau cu mine în următoarele situații ce-mi vor apărea în cale.
Vă doresc să găsiți cele mai bune variante pentru voi și pentru familia voastră, și acomodare cât mai ușoară atunci când situația devine grea sau complicată, însă nu poate fi schimbată momentan. 😊
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu