De fiecare dată când cineva ne spune ceva, sau face un gest, sau exprimă ceva, luăm totul ca și cum ar fi despre noi. Majoritate dintre noi, când cineva țipă la noi, de exemplu, interpretăm atitudinea lui ca și când ar fi vina noastră, ca și când face acel gest doar pentru a ne rănii sau supăra, când, de cele mai multe ori, oamenii țipă pentru a se descărca, pentru că au acumulat frustrări sau neajunsuri, pentru că nu mai pot să țină în ei, și nu are nicio legătură cu noi. Nu tot ce ne spune cineva, chiar dacă aparent vorbește cu noi, este despre noi, și de multe ori este despre persoana respectivă.
Dacă, de exemplu, cineva spune că nu îi place sucul și nu este de acord ca oamenii să bea suc, și din întâmplare noi bem suc, o luăm ca un atac la adresa noastră, ca și cum ni s-ar reproșa sau am fi certați, când adevărul este că părerea persoanei este cea prezentată, și nicidecum nu bătea în noi, nu ne acuza sau critica.
Eu mă uit la mine. Uneori sunt nervoasă și mă răstesc la alte persoane, sau acționez mai puțin plăcut, și chiar dacă cumva, nervii mei au fost declanșați, aparent, de aceea persoană, realitatea este că am niște probleme eu cu mine, pe care trebuie să le rezolv, nicidecum cu persoana respectivă. Și chiar și supărarea sau dezamăgirea, avem tendința să le revărsăm asupra altora, când sursa și rezolvarea lor, sunt doar la noi.
Și dacă n-am mai lua toate lucrurile atât de personal, atunci am reuși să empatizăm cu persoanele în cauză, pentru a le înțelege și a le ajuta. Dacă ești mamă și îți plimbi copilul desculț(alt exemplu) și cineva zice că doar mamele rele fac asta, ori îi respecți părerea și îți păstrezi decizia de a-ți plimba copilul desculț, ori dacă cumva te simți o mamă rea, probabil că în subconștientul tu nu ești convinsă că faci lucrul bun și atunci schimbă-l pentru a te împăca tu cu tine. E foarte important să facem diferența între ce cred ceilalți despre noi și ceea ce credem noi că, cred ceilalți despre noi. Și chiar dacă alții cred nu știu ce despre persoanele ca noi, atâta timp cât suntem împăcați cu ce facem și cine suntem, ar trebui să nu ne afecteze, și să le tratăm ca simple păreri diferite de ale nostre.
Sau când cineva tună și fulgeră noi repede ne grăbim să presupunem că persoana are ceva personal cu noi, când de fapt poate are o problemă sau a avut o zi proastă, și din păcate, a răbufnit fix când a dat peste noi, sau poate a făcut asta cu toată lumea, și poate are cu toți ceva personal, nu?
Dacă n-am luat totul atât de personal am reuși să fim mai bine cu noi și cu cei din jurul nostru, dacă am înțelege că nu totul este despre noi și că nu toată lumea are ceva personal cu noi, am reuși să înțelegem mai mult oamenii din jurul nostru și să îi acceptăm, dacă am reuși să înțelegem că oamenii se comportă cu noi în anumite moduri din cauza propriilor lor probleme, poate că am reuși să ne clădim mai ușor relații.
Deci, dragi oameni, data viitoare când vă deranjează o atitudine sau un cuvânt care vă este adresat, încercați să ieșiți puțin din pielea vostră și să vă puneți în pielea celuilalt să vedeți dacă este despre voi, sau pur și simplu este doar despre el. Și dacă este despre el, atunci încercați ori să ajutați, dacă puteți și vă țin nervii și răbdarea, ori să ignorați. Pentru că, nu-i așa, și noi mai avem zile în care zicem lucruri pe care n-am vrea să le zicem, sau reacționăm cum nu ne dorim. Așa că, haide-ți să fim ceva mai înțelegători și empatici.
Sursă fotografie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu