O să-mi amintesc de tine

O să-mi amintesc și peste ani de apartamentul în care eu stăteam pe vremea când eram de-o șchioapă. Micile părți ale copilăriei ce mi le-am petrecut acolo, prietenii, vecinii. În deosebi o să mi-l amintesc pe, cândva profesorul meu de engleză și bunicul unui coleg cu care am împărțit aceeași clasă de la clase primare și până la liceu. O să-mi amintesc și bicicleta mea albastră, pe care acest domn, foarte drăguț de altfel, mă speria mereu că o să mi-o ia. Nu-mi amintesc ziua în care am plecat de acolo, nu-mi amintesc cum am împachetat totul pentru a pleca într-o altă casă, într-o altă viață, fără a ne uita în urmă, dar o să-mi amintesc sentimentele care mă luau de fiecare dată când treceam pe lângă apartamentul care a fost cândva al „nostru”, însă acum este al altcuiva.

O să-mi amintesc și de cățelușa albă, și oarbă pe care am întâlnit-o în noua casă, care avea să ne părăsească la scurt timp după. O să-mi amintesc și dudul mare sub care își avea cușca, dar și ziua în care alergam haotic pe stradă să chem pe cineva acasă, căci cățelușa făcuse puiuți.

O să-mi amintesc și ABL-ul de, dacia roșie, de care mi-a fost tare drag, și care ne-a purtat vitejește sute de kilometri înainte să fie înlocuită de Fordul albastru, care și astăzi se odihnește la noi în curte, care ne poartă sute de kilometri, care mi-e tare drag și el, și de care îmi voi amintii cu siguranță.

O să-mi amintesc și de Hary, husky-ul  cu ochi albaștri, și de Rotweiler, și de cam toate animalele ce mi-au trecut prin brațe, sau copilărie, și au fost multe, credeți-mă.

O să-mi amintesc și de momentul în care am învățat să merg pe bicicletă cu ajutorul tatălui meu, seara târziu după ce el, toată ziua fusese la muncă prin căldură, și de atunci când am învățat să merg pe role, singură, dar și atunci când m-am mutat, într-un fel definitiv, la Timișoara.

O să-mi amintesc și de bunicul, pe care mare parte din viață l-am văzut bolnav și cu greu mai reușesc să mi-l amintesc sănătos, care a plecat dintre noi cu greu și chin, dar care a fost un om blând și calm, de ți-era mai mare dragul să-l asculți.

Peste ani, o să-mi amintesc despre copilăria mea, exact cum mi-o amintesc acum, la nu foarte mulți ani de când aceasta s-a încheiat. Despre toate astea o să le pot povesti și nepoților, pentru că acestea au fost, și sunt, amintiri dragi, amintiri din care am învățat, sau descoperit. Peste mulți ani de acum, n-o să-mi amintesc toată copilăria, ci doar aceste părți care m-au învățat să trăiesc și să descopăr, să mă vindec și să mă bucur.
Deci nu-ți face griji dragă copilăriei, o să-mi amintesc de tine.

Voi ce-o să vă amintiți peste ani?

Sursă fotografie