Așadar luăm una bucată iepuraș mic și drăgălaș (da, cum să nu) și pe mine, una bucată om fără răbdare uneori, și uite așa iese ditamai conflictul de interese între noi. Interesul lui e să se urce în pat la mine, interesul meu e să nu îl las să se urce în pat(nu de alta, dar am mai avut surprize neplăcute), interesul meu e să îl mențin curat, interesul lui e să se bage în cenușă(e alb, numai așa, ca să știți, plus că e o adevărată aventură să îl spăl - și nu în sensul pozitiv), interesul meu e să ajung la timp unde îmi propun, interesul lui e să facă ditamai dezastrul pentru a se asigura că nu ajung la timp, interesul meu e să îl păstrez în siguranță, interesul lui e să își bagi boticul și lăbuțele, în priză ș.a.m.d. Dacă o luăm altfel, interesul lui e să facă pe dos dorințelor mele.
Mie îmi pasă ce vreau eu, pe el nici că-l interesează ce vreau eu, mie îmi pasă și ce vrea el, dar nici asta nu-l interesează. Eu încerc să fac să ne fie bine la amândoi, el încearcă să facă să îi fie bine lui, și eventual greu mie, dacă se poate. E adorabil. Cel mai adorabil e când mă grăbesc, atunci îl iubesc cu adevărat. Scenariul e cam așa: eu mă trezesc, mă uit la el în cușcă să văd dacă și-a făcut nevoile, nop, totul lună și bec, așa că merg să îmi fac rutina de dimineața cu gândul că după îl scot și pe el, dar când mă întorc, ce să vezi, cușca e plină de te miri ce. Așa că ia ghemul pufos, alb și gras, du-l la litieră, între timp lasă ușa deschisă de la cameră să poți să controlezi situația dintre iepure și câine, că nu-i așa, și câinele stă tot la tine în cameră. Și cu o mână cureți dezastrul, cu ochii stai pe câine și cu gura strigi la câine să nu sară pe iepure, și la iepure să nu iasă din cameră, dar încet, că restul persoanelor din casă dorm, și puțin le pasă de conflictul tău cu animalele. Când termin de făcut curat, îl iau și îl bag repede în cușcă, îi pun mâncare și apă, și mă duc să mă îmbrac. Când sunt gata de plecare, mai trebuie să îmi iau doar un papuc în picioare, dragul de el iepurașul - pe numele său Axi, se uită la mine cu ochii lui mari și albaștri în timp ce își face nevoile în cușcă (din nou) pentru că nu, am oricum destul timp să o iau de la capăt.
Așadar e foarte interesant să ai un iepuraș(iepuroi în cazul meu) în casă, niciodată nu vreți aceleași lucruri, exceptând faptul când eu vreau să îi dau de mâncare și el vrea să mănânce (adică tot timpul). Atunci ne înțelegem oarecum bine, bineînțeles exceptând - din nou, faptul că eu scot farfuria și i-o așez pe cușca în timp ce desfac cutia cu mâncare, și dacă reușesc de capul lui să torn mâncare în farfurie, se asigură el că o prinde cu dinții și împrăștie cel puțin jumătate pe jos - zic doar jumătate în cazul fericit, în care apuc să prind de farfurie și să salvez ce a mai rămas din mâncare; parte bună e că nu mai trebuie să mătur că vine câinele din urmă și culege rapid totul de pe jos, cât nu o vedem, că după știe că o atenționăm că nu e ok să mănânce mâncare de iepuri. Plus că în cazul în care nu îi arunc din farfurie, mâncarea pe care nu o mănâncă (adică jumătate din cutie, că pe deasupra e și foarte pretențios la mâncare) după o zi o răstoarnă în cușcă, așa ca să mă anunțe că nu o mai mănâncă și după ce că face mai mare dezastrul, în cușcă și pe lângă, când vede că farfuria e cu susul în jos, se pune pe întors farfuria, dar nu mai reușește și uite așa o ia în gură și o izbește de gratiile cuștii în speranța că o poate întoarce. Știți cum se aude zgomotul făcut de plasticul tare al farfuriei izbindu-se de fierul gratiilor, dis-de-dimineață? Ca un fel de ciocan care bate în fier, care te face să sari din pat, neștiind ce naiba se aude. Și continuă să facă asta minute întregi până se plictisește să îți toace nervii sau până probabil cu nervii tocați, mergi și scoți nenorocita aia de farfurie din cușca. Și el în tot acest timp, te privește cu ochișorii lui albaștri mișcând nevinovat năsucul. Îți vine să îl strângi de gât? Îți vine!
Nu mă înțelegeți greșit, îl iubesc și mi-e tare drag, și dacă aș fi acum, pusă în fața deciziei de a-l cumpăra sau nu, cu siguranță l-aș lua, însă acum, pentru că acum îl cunosc, pentru că acum îl vreau și mi-e drag de el, însă dacă cineva îmi spunea de toate astea înainte să îl cumpăr, probabil m-aș fi gândit de două ori, sau de zece. Oricum acum am vrut să expun doar partea conflictuală dintre noi. Avem și noi momentele noastre foarte bune împreună, și sunt dese.
Deci, ca sfat, dacă vreți să vă luați un iepuraș(sau orice alt animal), primul lucru pe care trebuie să îl faceți înainte să îl cumpărați sau adoptați, e să căutați informații despre condițiile în care ar trebui să fie ținut, și despre alimentație, și asigurați-vă că aveți toate cele necesare când ajungeți cu micuțul(sau măricelul acasă); nu de alta dar riscați să pățiți ca și mine. Eu când l-am luat, nu aveam cușca pentru el și toată ziua stătea liber în camera mea. Ziua ca ziua, dar să vedeți noaptea. Iepurii sunt mai activi noaptea, și ce credeți că făcea el când lua pauze de la rosul tuturor firelor și a mobilei? (când mai crește n-o să mai roadă decât foarte puțin spre deloc - cel puțin al meu așa e) Ei bine, dragul de el, se urca la mine în pat și se apuca să îmi mestece părul. Să vezi panică și nervi și nopți albe, asta în cazul în care adormeam printre zgomotul făcut de dinții lui care mestecau masa sau dulapul. Deci asigurați-vă că aveți unde să îl țineți pe
Oricum, sincer, mă bucur mult că îl am. Îmi umple zilele, nu mereu cu lucruri bune, dar măcar le umple. Și e fain să ai un animăluț, e chiar super tare, deci sper că nu v-am speriat prea tare, plus că asta e doar partea mai puțin pozitivă și doar experiența mea. Al vostru poate o să fie un drăgălaș tot timpul și o să vă facă numai pe plac.(SIGUR)
So, bucurați-vă de micile vietăți, sunt adorabile. NU?
Sursa fotografiei - arhiva personală. Dar acum serios, uitați-vă la el și spuneți că aia nu e privire arogantă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu