Respir lent. Închid ochii. Trag în piept aerul celei de-a 23 primăveri de când respir, trăiesc, simt. Nu m-am născut primăvara, deși trebuia, deși am fost pe aproape. Cunoșteam lumea de câteva zile atunci când am simțit în nări mireasma primei primăverii din viața mea. Nu mi-o aduc aminte nici pe aceea, nici câteva după. Pe unele probabil că mi le-aș mai aminti, dar s-au pierdut undeva în multitudinea de gânduri sau prin negura amintirii, locul acela în care amintirile trăiesc foarte puțin, căci nu e loc să le țin pe toate, și nu au fost alese ca amintiri prioritare. O s-o țin minte pe-a 23-a, după cinci, zece, douăzeci de ani? Nu știu; cred că depinde de amintirile ce mi le găzduiesc în ea.
Mai câteva săptămâni și mi se încheie a 23-a primăvară de viață și va veni a 23-a vară, apoi toamnă. Dar acum, acum trăiesc asta, un cer albastru, un soare blând și cald, sunt vie, fericită, mulțumită, sunt plină de mine și de cei din jur, văd pe geam reflexia tuturor celorlalte primăverii ce mi-au trecut prin viața. Toate, cândva au fost așa. Eu cu mine, eu cu toți, noi împreună, fericiți, aici, prezenți, atenți, împăcați cu noi și cu lumea. Despre asta este astăzi, despre asta este această primăvară. Despre mine, despre noi, despre viață, trăiri și simțiri.
Astăzi, acum, este ziua, momentul acela în care nu mă grăbesc, nu vreau nimic, nu aștept nimic, nu mă gândesc la nimic. Doar respir, și mă simt cum respir și cum trăiesc. Doar privesc, doar simt, doar miros, doar văd. Nimic mai mult, nimic mai puțin, și mai presus de astea, atât e suficient, atât este tot ce însemn eu acum, azi, într-o zi din ce-a de-a 23 primăvară a vieții mele. Și așa au mai fost multe zile, și sper că vor mai fi. Zile în care doar mă bucur că trăiesc, simt, aud, văd, miros, gust, iubesc, îmbrățișez, spun, pot.
Am pierdut multe primăverii din viața mea, după cele câteva ale copilăriei, în care doar așa am știut să le trăiesc, detașată, liberă și fericită, din cauza zile de mâine, a gândurilor interminabile, a vrerilor, a dorințelor superficiale, a lipsei de timp acordat mie și vieții mele, a neîncrederii și îndoielii. Poate că asta, cea de-a 23 primăvară, este acea primăvară care m-a făcut să-mi regăsesc aceea bucurie cu care trăiam fiecare zi când eram copil, pe care am pierdut-o, undeva pe drum. Poate că această primăvară este prima primăvară după multe alte primăveri, când trăiesc cu ochii și sufletul deschise, când pur și simplu trăiesc și poate de asta, aceasta va fi primăvara pe care mi-o voi aminti toată viața. Aceasta, ce-a de-a 23-a.
Dragi oameni, nu contează câte primăveri, veri, toamne sau ierni s-au adunat la umbra anilor voștri, nu contează cum era pe atunci, nu mai contează ce puteați să faceți de-a lungul lor, contează ce este acum, în acest moment, minut, în această zi, în această primăvară. Contează ca această zi să fie prima și singura, să fie cea mai bună, mai fericită, mai vie. Contează ce trăiți azi și acum, pentru că doar asta este ce aveți sigur, acest moment, nu cel trecut, nu cel viitor, doar acest moment, restul e incertitudine. Bucurați-vă de această zi, de acest moment, bucurați-vă de voi și de ceilalți, și trăiți cât mai curat și mai liber. Trăiți frumos !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu