În ultimul an am
învăța să fiu mai bună. Am învățat că oamenii suferă, că au răni adânci, că
sunt răi datorită problemelor, rănilor nevindecate, frustrărilor. Am învățat
că trebuie să fiu înțelegătoare și empatică. Că frustrarea și nervii doar adâncesc rănile, că
vorbele dor, că privirile ard.
Am învățat să plec atunci când sunt prea nervoasă,
frustrată sau stresată, în loc să încerc să mă răzbun pe cei din jurul meu. Am învățat ca în momentele prea tensionate să trag aer în piept, să închid ochii și să mă eliberez de tensiune pentru a nu răni cu fapte sau cuvinte.
Am
învățat să spun ce simt într-o manieră care să nu-i rănească pe ceilalți și să
îi facă să îmi înțeleagă sentimentele.
Am învățat că
relațiile sunt fragile – chiar și cele mai apropiate, și e nevoie de amândouă
persoane pentru a le consolida și face mai puternice. Am învățat că oamenii se
schimbă, și nu întodeauna în direcția în care ne-am dorit noi, dar asta nu
înseamnă că e neaparat rău.
Am învățat că
există timp pentru toate – cel puțin la vârsta mea, și că putem începe să fim
așa cum ne-am dorit.
Am învățat că nu orice pas înainte este ușor, dar că orice
pas spre ceea ce ne dorim este frumos.
Am învățat că
oamenii trebuie lăsați să aleagă ce-și doresc și cum vor să fie – fără constrângeri,
fără insistențe. Am învățat că e important să dai sfaturi atâta timp cât sfaturile tale nu irită și nu
frustrează.
Am învățat că
toți oamenii sunt diferiți cu nevoi diferite, și nu trebuie să ne comportăm la
fel cu toți, ci în funcție de nevoile lor.
Am învățat să
iert.
Am învățat să-mi recunosc greșelile.
Am învățat să îmi
înțeleg sentimentele, să mă uit în mine, și am învățat să încep un drum spre vindecare.
Am învățat că un
zâmbet și un îmi pare rău chiar dacă nu mă consider vinovată dar am rănit în vreun fel, e mai folositor decât
replici acre și smulgerea dreptății.
Am învățat să
iubesc oamenii.
Am învățat să-mi
identific nevoile și să încep să mi le îndeplinesc.
În anul ce a
trecut am pornit pe un drum de vindecare, de bunătate și iubire.
Și în anul
acesta și în următorii sper să mă mențin pe acest drum, căci este inimaginabil
de plăcut atunci când îți vindeci ție sau altora câte o rană. Când arăți
bunătate, chiar dacă ție nu ți-a fost arătată, când înțelegi, când ești atent
la nevoile tale și ale celor din jur, când iubești.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu