Unul nu e de ajuns în aproape nimic. Sigur, poți să lucrezi singur, să trăiești singur, să locuiești singur, și alte astfel de lucruri și fapte. Dar singur, nu poți face atâtea altele, mult mai importante din punctul meu de vedere.
Unul nu este de ajuns pentru iubire, unde trebuie minim două persoane, și maxim, toată lumea - dacă se poate, unul nu este de ajuns pentru a creea viață, unu - după părerea mea, nu este de ajuns pentru a fii fericit. Unul nu e de ajuns pentru a împărtăși fericire, cu doar un om nu aducem pacea, unul nu poate aduce schimbarea, unul nu e de ajuns pentru a câștiga un război, unul nu e de ajuns pentru a creea iubire.
Cu un om nu se face o lume, un suflet singur nu va fi niciodată împlinit, cu o floare nu se face primăvară, cu un ochi nu vei vedea o panoramă completă.
Și tocmai pentru că unul nu este de ajuns, noi avem nevoie unii de alții, avem nevoie să fim mai mulți, pentru că atunci când sunt mulți, este putere, libertate, curaj, iubire, viață. Avem nevoie de iubire, de atașament, de atracție, de siguranță, de înțelegere, de compasiune, toate împărtășite; avem nevoie să fim cel puțin doi.
Și tocmai pentru că avem nevoie de cel puțin doi pentru aproape toate, sau cel puțin pentru cele mai importante, nu ne simțim compleți până nu găsim aceea persoană care ne completează, căci singuri nu suntem compleți, ba chiar și cu o mulțime de persoane lângă noi, tot ne simțim incompleți, ceea ce demonstrează că nici mai mulți nu sunt de ajuns dacă lipsește aceea persoană care te completează, dar acesta este un alt subiect pe care poate o să îl abordez altă dată.
Deci nu, unul nu e de ajuns, dar avem noroc căci suntem mulți, și chiar dacă acum suntem singuri, sau ne simțim părăsiți, avem unde să găsim aceea persoană care să ne fie de ajuns, care să ne facă să fim de ajuns.
Acum eu sunt cu voi, și am nevoie de fiecare, pentru că pentru mine, să fiu singură nu e suficient, pentru că da, unul nu e de ajuns. Minim doi, maxim mulți.
Sursă fotografie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu