joi, 19 septembrie 2019

La o plimbare cu cortul




De când stăm împreună, ne-am propus ca o dată la ceva timp să ne organizăm să ieșim într-un loc anume. Toți. Partea cu organizarea programelor e ceva mai grea dar o să vă povestesc în alt articol. Buuun. În urmă cu vreo 3 ani, am descoperit că ne place cu cortul. Mult. Așa că în fiecare an ne facem planuri, organizăm, și încercăm (până acum ne-a și reușit) să ieșim măcar o dată pe an. Numai că vremea, universul sau cine știe ce, nu e prea de acord cu noi.
În prima ieșire acum vreo 3 ani, noaptea, ne-a prins o ploaie torențială, așa că pe la 4 dimineața ne-am suit toți în mașină și am mers acasă unde ne-am pus să dormim, iar când ne-am trezit am mâncat mâncarea ce ne rămăsese de la grătar. A fost o ieșire chiar reușită. A doua oara am ieșit pe la sfârșitul lunii martie, deci nu era foarte cald. Pământul încă era ud, dar n-a plouat, a fost puțină lume în jur, așa că totul a fost chiar bine. A treia oară, cred că în același an, am ieșit pe la sfârșitul lunii august, undeva în apropierea satului bunicilor, și deși după prima noape ne-am trezit cu mare parte din mâncare mâncată de câinii de prin împrejurimi am decis să mai stăm încă vreo două nopți.
Ei, a 4 oară a fost cea mai palpitantă. Ne-am hotărât să mergem într-o perioadă in care se anunțau ploii torențiale și furtuni(și noi ne-am mai căutat-o uneori) dar dat faptul că am reușit cumva să putem merge toți, lucru deloc ușor de realizat, am zis ca poate avem noroc. Da, noi și norocul. Când am ajuns, la vreo 70 km de Timișoara, am realizat că am uitat banii deci n-aveam cum să plătim pentru toți. Așa că eu și o verișoară, Peggy și Axi, am rămas să despachetăm și să montăm cortul, în timp ce cealaltă verișoară și iubitul ei, au plecat înapoi la Timișoara după bani. Bun. Reușim să montăm cortul, scoatem mâncarea când începe să plouă. Două minute a plouat încet, apoi a început torențial. Ne-am băgat în cort cu cățel și purcel, iepuraș. Dar furtunii și apei care curgea șiroaie din cer puțin i-a păsat de cortul nostru, așa că a intrat apă până la glezne și vântul stătea să ne trântească cortul în cap. Așa că am luat două bucăți animale, câteva bucăți bagaje ce puteau fi distruse de apă, și am alergat prin ploaie până la o căbănuță, pe terasa căreia încercam, mai mult fără succes, să ne adăpostim. Cănd s-au întors verișoara și iubitul ei, surpriză. Cerul era senin, cortul inundat și dărâmat la pământ, bagaje peste tot ude și împrăștiate, un câine tremurând și-un iepure ud, noroi peste tot, și noi, ude din cap până-n picioare. Măcar acum aveam bani. Ne-am împachetat ce-a mai rămas, ne-am stors și scuturat puțin, ne-am urcat în mașin și-am plecat spre un alt loc, mai aproape de Timișoara. Păi ce, credeți că așa ușor ne dăm bătuți? Nici vorbă. Ne-am zis că dacă se usucă cortul, și nu mai plouă, rămânem și peste noapte, dacă nu, facem grătar, stăm câteva ore și plecăm acasă. Vremea a ținut - sau nu, cu noi. Dar până seara n-a mai plouat. Am remontat cortul, l-am asigurat în caz de altă furtună și am zis, asta e. A doua zi, aceeași verișoară cu același iubit au plecat după lemne( cred că știau ei ceva) când ne-am trezit cu ProTv-ul lângă noi, filmându-ne. Ca nu, era și prima zi de Florii. Închipuiți-vă doar cum arătam, și cum, tot timpul discuției dintre noi și reporteri(că nu? Suntem oameni drăguți și nu refuzăm să răspundem la câteva întrebări, și să apărem la televizor când arătam de parcă am fi locuit prin vreo pădure), una bucată cățel a latrat de cred că l-ați auzit și voi din Timișoara. Și bineînțeles că spre seara, a plouat din nou. Dar eram asigurați de data asta - oarecum. Ne-am ascuns din nou, în cort(pare-se că nu învățăm din greșeli). Noroc că după mai puțin de 10 minute ploaia s-a terminat și-am reusit să mai stăm încă o seară.
Anul ăsta a fost fără peripeții. Doar oi trezindu-ne în timpul nopții ce se frecau de corturile noastre, și-un cățel, același, lătrând din interiorul cortului la "cățeii" ce însoțeau oile. Atât. În rest vreme frumoasă, mulți țânțari și muzică venind din trei locuri diferite. Oamenilor le place să iasă cu cortul.
Mai ieșim cu cortul? Categoric. Pe ploaie? Posibil. Fără pățănii? Probabil că nu. Epuizați? Dap, și asta. Odihniți? În niciun caz. Fericiți? Extrem.
Nu vă gândiți că totul e legat de ieșirile cu cortul, nup, nici pomeneală. E legat de noi ieșind împreună după plaificări prelungite și amănunțite - sau nu prea. De restul vă povestesc în articolul viitor. Mai sunt.
Ce bine e să fim împreună!
Seară faină!