Acu câteva zile, eram la job (cel de-al doilea) și era o zi chiar liniștită, clienți puțini, chiar plictiseală pot spune. Lucrez la un bar, să-i zicem, dar nu din acela cu băuturi alcoolice, ci dulciuri, sucuri, câte ceva de ronțăit etc. Eram de dimineață, pe tură cu încă o colegă. Cum spuneam, plictiseală mare, abia aveam ce face amândouă.
No bun, și la un moment dat vine un domn și-o doamnă la mine și-mi cer două caffe latte. Să ne înțelegem, avem acolo și-un espressor mare, care e folosit puțin spre deloc, pentru că foarte puțini oameni cumpără cafele de acolo. Și zic să merg să le fac.
Prima chestie(dintr-un șir luuuung), constat că nu am lapte. Cum nu fusese folosit, nu era pus lapte în el, ba mai mult, nici n-aveam la îndemână. Fuge colega mea după lapte, care era într-o altă parte. Bun, vine colega, pun laptele, selectez caffe latte, și apăs butonul de shot. Moment în care trebuia să curgă laptele, nu? Păi aparent nu, că scotea doar aburi. L-am desfăcut, am scos recipientul cu lapte, l-am pus la loc, am reîncercat, același rezultat. Deja trecuseră mai bine se cinci minute. Cei doi clienți se uitau tot mai puțin zâmbitor la mine, și nu-i condamn deloc. Bun. Zic să dau un restart la espressor( idee care s-a dovedit ulterior ca fiind una proastă) că poate poate. Și-l opresc. Și s-a apucat să se curețe că doar e băiat deștept domnu' espressor. Încă vreo 2 minute. Și-l repornesc, și s-a apucat să se încălzească. Alt minut. Între timp, s-a făcut coadă la colega mea, pentru prima dată în ziua aia. Eu deja eram toată transpirată de la căldură, stres și nervi.
După ce repornește aparatul, am reîncercat și ghici ce? N-a mers. Sincer nu știu ce putere m-a oprit să n-arunc aparatul jos de pe pult, sau pe cei doi clienți să nu mă înjure.
Am sunat la manager să-i spun că espressorul nu merge și că am doi clienți care așteaptă cafelele de 10 minute, și eu clar n-am curajul să le zic acum că nu pot să le fac. Deci, ce fac? Îmi spune să merg în altă parte unde aveam alt aparat. Bun, ies din bar, și fug într-acolo, promițându-le oamenilor că mă întorc cu tot cu cafele.
Ajung acolo, la celălalt espressor, care era pornit, curățat și încălzit. Pun pe caffe latte, apăs butonul pentru lapte. Dar din nou, ghici ce? N-avea lapte. Ca și cum toată treaba asta era o conspirație a universului, care nu voia ca cei doi să bea o cafea, sau ca eu să scap cu viață după acea zi. Fug să aduc laptele, pun în recipientul fierbinte. Pun paharul sub, apăs butonul de lapte, și da, victorie, laptele curge, ca și sudorii de transpirație de pe fruntea mea. Mai apăs o dată ( la caffe latte sunt două shot-uri de lapte), bag capsula de esspreso, dau drumul, curge, totul bun, fericire. Pun al doilea pahar să-i pun laptele, curge destul de puțin și se opreste, că ce să vezi, pusesem prea puțin și din nou, nu mai avea lapte. Am simți că-mi fuge pământul de sub picioare de nervi și neputință și rușine pentru oamenii ăia doi, care în tot acest timp mă priveau de la bar unde mă așteptau. Scot iar recipientul de lapte, îl umplu de această dată. Când să pun paharul sub pompița pe unde curgea laptele, am reușit să vărs pe mine puținul lapte ce era în el. M-a ars dar n-am mai avut curajul nici să mă plâng. Am pus până la urmă cele două shot-uri de lapte, între timp am încercat să șterg laptele ce-l împrăștiasem pe acolo. Am pus și capsula. Am pus capacele paharelor, și am fugit jos la bar unde oamenii mă așteptau cu bani exacți. Probabil s-au gândit că dacă mai tre să aștepte și după rest, numa bine mai pleacă dimineața de acolo. Mi-am cerut evident scuze, n-au zis nimic. Ce mai puteau să și zică? M-am mulțumit că nu m-au înjurat cu voce tare, nici nu-mi puteam dori mai mult. Și totuși, surpriză mare, când au plecat, bărbatul mi-a mulțumit și (atenție!!!) chiar mi-a și zâmbit. Doamna nu, avea o față neutră spre iritată, dar probabil oricine ar fi avut dacă ar aștepta aproape 20 de minute după niște amărâte de cafele. Între timp coada se făcuse chiar mare. M-am mai liniștit abia după vreo jumătate de oră după ce am terminat cozile de clienți și am reușit să respir puțin. Restul zilei am ținut-o în lovituri, și împrăștiat chestii. Și am încheiat-o frumos ieșind pe minus cu produse. Dar una peste alta, tura mi s-a terminat și cu ea și una din cele mai agitate și încordate zile ce le-am avut de când lucrez aici, am scăpat vie, ba chiar neînjurată. Oricum aș vrea să-mi cer încă o dată scuze celor doi clienți care nu vor uita, probabil cel mai lung timp de așteptare al unei cafele. Sigur n-or să mai treacă, și dacă o s-o facă, sigur nu-și mai iau cafea.
Ca și concluzie, există oameni care pot fi amabil sau cel puțin să nu fie nesimțiți chiar și după ce li se întâmplă una ca asta. Respect pentru asta.
Și există zile și zile. Unele bune, unele mai puțin bune, și nah tre să ne adaptăm la fiecare și să încercăm să facem cât de bine putem. Eu asta vreau să iau din aceea zi cu mine, că fac greșeli, mai mari, mai mici, și deși încerc să fac cât pot de bine, uneori nu e suficient, dar mă străduiesc. Și că atâta timp cât reușesc să fac bine mai des decât nu reușesc, nu e o tragedie. Că deși pentru cei doi clienți, am prestat probabil unul dintre cele mai proaste servicii de care au avut vreodată parte, n-a fost deloc cu dezinteres sau intenție, și mi-a părut chiar foarte rău, și că le mulțumesc că au avut răbdare.
Ca să încheiem într-o notă mai amuzantă, dacă vreți caffe latte, mai bine luați-vă un espresso 😂😂😂. Așa aveți șanse mai mari să ajungeți și acasă în aceeași zi. Mai ales dacă mă prindeți pe mine să vă servesc.
P.S. A doua zi aparatul de cafea funcționa ca și când n-ar fi avut niciodată vreo problemă.
Și atunci să nu cred c-a fost vreo conspirație a universului sau a aparatelor de cafea?
