duminică, 19 august 2018

Permite-ți să simți




Permite-ți să fii fericit, chiar și atunci când toți sunt triști. Permite-ți să râzi din tot sufletul, atunci când sufletul îți râde. Permite-ți să te bucuri de orice vrei, oricât de mărunt, banal, sau neimportant ar fi pentru ceilalți.

Permite-ți să fii sincer, atunci când toți din jur te mint. Permite-ți să fii corect. Permite-ți să faci ce-ți face bine, chiar daca ei îți spun că e rău.

Permite-ți să fii curajos, chiar de alții te cred stupid. Permite-ți să fii încăpățânat, atunci când caracterul ți-o cere. Permite-ți să fii mândru.

Permite-ți să-ți fie frică, chiar și atunci când toți sunt bravi. Permite-ți să fii speriat chiar și de lucrurile mărunte. Perimte-ți să te temi din și pentru lucruri banale. Permite-ți să fii neputincios, sau nepriceput.

Permite-ți să suferi atunci când te doare sufletul. Permite-ți să plângi oricât de mare ai fi. Permite-ți să te doară, atunci când inima se strânge. Permite-ți să fii trist, chiar dacă ei nu înțeleg. Permite-ți să te descarci, când simți că nu mai poți să ți în tine.

Permite-ți să fii diferit, o pată de culoare în lumea lor de griuri. Permite-ți să fii simplu, atunci când toți se complică. Permite-ți să fii complicat, chiar dacă ar trebui să fii simplu.

Permite-ți să iubești, în lumea lor de gheață. Permite-ți să te îndrăgostești, de tot ce vezi, de tot ce simți, de tot ce-atingi și te atinge.

Permite-ți să fii bun, când vezi doar răutate. Permite-ți să fii blând, când ei sunt agresivi. Permite-ți să fii calm, într-un ocean de agitație.

Permite-ți să fii imperfect. Permite-ți să fii nervos, frustrat, depășit de situație, la capătul răbdării sau pe culmile disperării.

Permite-ți să fii tu, chiar de nu ești ca ei, chiar de ei nu înțeleg, chiar de ei vor să fii altfel. Permite-ți să simți orice e înăuntrul tău, permite-i sufletului tău să vorbească prin tine, orice ar avea el de spus.





joi, 16 august 2018

Cel mai bun pansament, e mama




În orice, și oricând, pentru mine, mama este cel mai bun pansament. Atât pentru stările fizice, cât și pentru cele sufletești.

Pot să am o lume întreagă în jurul meu, atunci când mi-e greu, o caut tot pe mama. De multe ori cei din jur nu înțeleg, nu știu, au și ei problemele lor, și nu reușesc să te facă să te simți mai bine. Însă cred că asta fac mamele, înțeleg, suferă alături de copii lor, și sunt acolo pentru ei, chiar și când aceștia au peste 23 de ani.

Atunci când mi-e greu, o sun, căci știu că mereu, dar mereu este acolo să mă asculte, să mă aline, să mă liniștească. Și doar atunci când dau de ochii sau vocea ei, încep să mă descarc, să plâng, să sufăr tare, nu doar în tăcere. Cu restul lumii mă mai abțin, zâmbesc, zic că sunt bine, sau că nu sunt atât de rău. Dar cu ea, cu ea pot să mă descarc, să mă liniștesc, să elimin durerea din mine, fără ca ei să i se pară deplasat, sau nejustificat, sau greșit, sau banal. Indiferent de ce mă doare, de motiv, de loc sau circumstanțe, ea e mereu acolo.

Reușește așa ușor, să mă aline, să mă facă să mă simt mai bine, să mă facă să nu mă simt singură.

De când eram mică, dacă mă durea ceva, dacă eram bolnavă, dacă sufeream în orice fel, indiferent de unde sau cu cine eram, voiam să o sun pe mami, să vorbesc cu ea, că parcă toate îs mai suportabile atunci când sunt sau vorbesc cu ea.

Nu știu cum e pentru voi, dar pentru mine, mami este cel mai pun pansament de care pot dispune, și atunci când sunt internată în spital din vreun motiv, dar și atunci când sufletul mi-e făcut zob, ca acum.



luni, 13 august 2018

Adio, suflet mic





Ziua de azi a fost cu siguranță una dintre cele mai urâte pe care le-am trăit. A fost ziua care mi s-a spart sufletul în bucăți, și m-am tăiat în interior în cioburi.

Am mai vorbit despre tine, în cu totul alte circumsanțe, și mi-aș fi dorit să nu îți zic niciodată ce îți spun acum.

Vreau să îți spun cât de mult mă bucur că ai făcut parte din viața mea, cât de dor îmi va fi de tine, cât de des o să-mi amintesc despre cum mă ocoleai, sau cum îți răsturnai mâncarea sau cum mă lingeai în semn de afecțiune, de fapt, cum lingeai cam prin toată casa. Cum îți marcai obiectele personale, care erau, cam toate, de la bolul tău de mâncare, la scaune, picioarele de la masă până la picioarele noastre; da, erai cam posesiv.

Vreau să îți spun cât de rău îmi pare. Cât de rău îmi pare că nu am fost lângă tine când ai fost bolnăvior, că nu te-am mai văzut de aproape o lună, că nu te-am ținut lângă mine în ideea că o să îți fie mai bine la curte(și poate ți-a fost), că te-am neglijat uneori, că poate nu ți-am oferit mereu condițiile de care aveai nevoie, sau hrana potrivită, că nu ți-am oferit mereu afecțiune, că poate nu am avut mereu destulă grijă de tine, că nu te-am mângâiat îndeajuns, că nu m-am bucurat de tine îndeajuns, că ai nimerit la un veterinar prea puțin capabil din cauza căruia de azi eu nu te mai am, că nu te-am protejat, că nu am fost să-mi iau adio de la tine. Dar cu siguranță cel mai rău îmi pare că n-o să mai fii aici, Axi al meu, că n-o să mai faci parte din viața mea, că nu o să te mai văd sau mângâi, sau iau în brațe, niciodată.

O să-mi fie inimaginabil de dor de tine. Acum mă doare sufletu atât de tare, și așa cum știu că va fi mai ușor, după ce timpul va trece, așa știu că îmi voi aminti mereu de tine. Ghemul meu alb de blană cu ochii albaștri.

Adio, suflet mic!


luni, 6 august 2018

Uită-te la tine, la lume, la oameni





Uită-te puțin la tine, la tine cel de acum, cel de dinainte, cel ce vrei să fii. Uită-te la oameni, la cum vor ei să fie, la cum sunt cu adevărat. Uită-te să vezi cu ce îi poți face mai bine și mai fericiți pe alții, uită-te să vezi cum poți să îți faci viața mai bună și mai fericită.

Uită-te înăuntru trupurilor grăbite și pline de frământări, uită-te în spatele cuvintelor de ură sau reproș, uită-te în ochii îndurerați și furioși, uită-te în pumnii strânși.

Uită-te cu sufletul, la cei ce intră sau ies din viața ta, uită-te cu sufletul deschis la ce ai, la ce ai primit, la ce-ți dorești, la ce-ți lipsește.

Uită-te cu iubire și iertare înăuntrul tău, la tine - copilul dar și la tine adultul. Iartă-te! Iubește-te !

Uită-te cu dragoste și înțelegere la oamenii din jurul tău. Oferă-le dragostea ta! Înțelege-i !

Uită-te cu blândețe la natură, la animale, la locuri, la povești de viață.

Uită-te cu dor la amintiri, cu speranțe la viitor, cu învățăminte la trecut, cu răbdare la grabă, cu curaj la frică, cu îndrăzneală la neputință.

 Uită-te cu frumusețe la tot ce te-înconjoară. Uită-te cu bunătate la tot ce trăiești. Uită-te cu apreciere la tot ce ai primit. Uită-te cu mândrie la tot ce ai câștigat.

Omule, înainte de toate, deschide bine sufletul, și uită-te la tine, la lume, la oameni.