Oamenii au nevoie de alți oameni, oamenii au nevoie de
iubire, de înțelegere de ascultare. Din ce în ce mai des ne preocupăm doar de
problemele noastre, suntem atenți doar la nevoile nostre, vrem ce e cel mai
bine pentru noi însă uităm să ne gândim și la ceilalți.
De multe ori
suntem triști, supărați, deznădăjduiți și avem nevoie de niște brațe care să ne
strângă, de niște ochi care să ne privească – măcar un moment, doar pe noi, de
o voce să ne aline, de urechi care să ne asculte, nu doar să ne audă. Și parcă
durerea este mult mai mică atunci când primim toate astea, parcă putem trece
mai ușor, parcă devenim mai optimiști, și nu parcă, ci chiar așa e; totul e mai simplu când cineva e lângă noi. Avem
nevoie de oameni care să ne susțină, care să ne încurajeze, care să creadă în
noi, care să ne asculte.
Uneori spunem ce
simțim sau ce ni se întâmplă pentru că vrem doar să ne descărcăm și nu vrem părerea celorlalți, alteori povestim pentru sfaturi și păreri, alteori pentru
a ne ajuta să luăm o decizie și atunci avem nevoie să ni se aducă la cunoștință
punctele forte și cele slabe. Vedeți voi, și ascultatul acesta este de foarte
multe feluri, și uneori persoanelor le este greu să facă alegerea corectă; dar
cert este că ne place să fim ascultați.
Dar, noi, când am
ascultat ultima dată? Și nu, statul pe o canapea lângă o persoană care vorbește
lângă noi nu se numește ascultat, nici când aprobăm din cap în timp ce ne
gândim la propriile probleme, nici când spunem spune, te ascult, dar noi privim
televizorul, telefonul sau ne gândim la ce o să mâncăm diseară, nici când îl
întrerupem la fiecare cinci minute pentru a-i spune ceva despre viața noastră.
Astea nu sunt forme de ascultare. Ascultatul trebuie să vină la pachet cu atenția
și empatia. Dacă o persoană decide să se deschidă în fața noastră, înseamnă că
are nevoie de asta, că are nevoie de noi, că are nevoie să fie ascultată și
poate chiar și înțeleasă.
În ziua de azi a
devenit tot mai greu să ascultăm, tot mai greu să empatizăm cu problemele
celorlalți, să nu judecăm, să înțelegem și să încercăm să oferim
sfaturi utile când ni se cer sau când
simțim că ar trebui să le dăm.
Cum să cerem ceva
ce noi nu știm să oferim? Pare corect? De ce ne-ar asculta alții dacă noi nu
știm să facem asta? De ce le-ar păsa lor dacă nouă nu se pasă?
De ce i-ar păsa
mamei că suntem bolnavi dacă nouă nu ne pasă că și ea este obosită? De ce i-ar
păsa tatei că avem nevoie de bani dacă nouă nu ne pasă că el are nevoie de
ajutor? De ce i-ar păsa surorii că suferim din dragoste dacă nouă nu ne pasă că se simte singură? De ce iar
păsa prietenei că ai probleme cu iubitul dacă nouă nu ne pasă că ea și-a
pierdut jobul? De ce i-ar păsa iubitului că vrem altceva de la viața dacă nouă
nu ne pasă ce pasiuni are? Din iubire? Da, probabil din iubire, pentru că ei
știu să ne arate că ne iubesc, pentru că ei știu să ne asculte știu să ne facă
să ne simțim importanți. Dar dacă nu ne pasă, nu dăm dovadă oare că nu îi
iubim? Nu dăm dovadă că nu ne pasă?
Poate că nici nu
știm cum să mai ascultăm, dar se învață, la fel cum se învață să fim mai buni,
mai onești, mai înțelegători. Trebuie doar să vrem. Și poate, da, este mai greu la început dar persoanele pe care le iubim merită asta, merită să fie ascultați.
Eu zic să ne luăm mâinile de la urechi, să încetăm să auzim și să începem să ascultăm.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu