Să trăim fericiți ar trebui să fie ușor, însă de multe ori ne întunecăm viața cu
frustrări, complexe, durere și neînțelegere. Ajungem să nu mai reușim să fim
aproape de oameni, de familie, și să ne depărtăm până și de noi. Și cel mai
frustrant și mai dureros este că nu știm cum să mai facem față la tot, nu mai
știm să gestionăm situații, ne lăsăm frustrați de incapacitatea noastră de a ne
controla viața și sentimentele, și așa o scăpăm și mai rău de sub control.
Niciodată nu e ușor să ne vindecăm, și când se adună toate, e cu atât mai greu.
Știu că te doare,
știu că ți-e greu și știu că nu mai poți face față situațiilor. Poate toți am
trecut cândva prin asta, poate că unii încă mai trec, unii au reușit să facă
față, alții au avut nevoie de ajutor pentru asta, însă alții au rămas singuri,
încercând să facă față, deseori eșuând.
Atâta timp cât ai
persoane care te iubesc, nu ești singură. Atâta timp cât cineva îți vrea binele, nu ești singură. Atâta timp cât cineva se gândește în fiecare zi la tine, nu
ești singură. Atâta timp cât pentru - chiar și o singură persoană, însemni totul, nu ești singură. Atâta timp cât fără tine
viața cuiva va fi distrusă, nu ești singură. Și cel mai minunat e să nu fii
singură.
Oamenii au nevoie
de alți oameni, oamenii se înțeleg cu oamenii, oamenii ajută alții oameni,
pentru că așa e normal, pentru că așa trebuie să fie, pentru că împreună mereu
vom fi mai buni, mai frumoși, mai puternici.
Nu trebuie să
faci față la toate singură, nu trebuie să demonstrezi nimănui nimic, nu trebuie
să fii singură, nu atâta timp cât ai persoane lângă tine. N-o să te critice nimeni că ți-e frică, că nu știi cum să faci față, că ți-e greu, sau că nu mai
poți. Nu, ești om, și la un moment dat toți întâmpinăm astfel de momente în
viața noastră, tuturor ne este greu, toți greșim, toți ne simțim pierduți.
Adevărata putere stă în înfrângerea acestor lucruri, și curajul de a le face față.
Nu este rușinos
să ceri ajutorul, asta nu te face nici slabă și nici nu-ți calcă mândria, îți
trebuie putere și curaj să privești în tine, să vezi că nu poți face față, să
accepți asta ca mai apoi să să ceri ajutorul. Oamenii de lângă tine vor să te
ajute, vor să fie lângă tine când îți este greu, vor să te îndrume spre o cale
mai bună, vor să te susțină, să te
înțeleagă, să te ajute să te vindeci; dar nimeni, niciodată, nu o să te
poată ajuta dacă tu nu vrei asta. Primul pas spre tine îl faci tu, primul pas
spre vindecare, tot tu îl faci. Ceilalți doar te pot ajuta, îndruma, înțelege,
accepta; restul depinde de tine.
E imposibil să
faci bine dacă tu nu ești bine, e imposibil să oferi iubire și afecțiune dacă
tu nu le simți, e imposibil să fii înțelegătoare dacă tu nu te simți înțeleasă.
Pentru a face bine trebuie să te faci tu bine, iar dacă nu poți face asta
singură, nu ezita să ceri ajutorul, cei ce țin la tine abia așteaptă să îi
chemi să te ajute, pentru a rezolva asta împreună.
Rănile
nevindecate devin o problemă pe viitor, îți afectează relațiile, viața, ajungând să te macine încet încet, până când ori te distrug, ori - când o să îți dai seama,
dacă îți vei da seama de asta, va fi prea târziu, și deja vei fi pierdut prea
multe ca să le mai poți recupera.
Drumul spre
vindecare îl poți face doar tu, dar e mult mai ușor să fie lângă tine oameni
care să îți șteargă lacrimile, să te ridice, să te ambiționeze de fiecare dată
când simți că nu mai poți. Tu alegi dacă vrei să faci acest drum, dacă vrei să iei pe cineva cu tine pe el, sau dacă pornești singură. Dacă poți alege, de ce alegi să fii singură?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu