sâmbătă, 12 august 2017

Porția de iubire





Noi, fiecare dintre noi avem nevoie de iubire, cu ea ne hrănim, cu ea trăim și cu ea murim, sau cel puțin acesta ar fi scenariul ideal. Avem nevoie de câte o porție de iubire de la fiecare persoană dragă, de la fiecare persoană din sufletul nostru. Și chiar dacă putem trăi fără porțiile anumitor persoane, nu înseamnă că iubirea pe care o primim este completă, întreagă sau toată iubirea de care avem nevoie și pe care ne-o dorim. De asemenea avem nevoie să dăm câte o porție de iubire acestor persoane. Atât pentru noi cât și pentru ele, pentru că simțim nevoia lor de iubirea noastră.

Și atunci când nu primim suficient de des porția de iubire, sau când nu o dăm atunci când avem nevoie, tânjim după acea porție, fie ea cât de mică, și atunci când în sfârșit avem ocazia de a primi și a da, am aduna parcă tot timpul în care am dus dorul acestei iubirii, și am da totul, și am luat totul, în timpul limitat pe care știm că îl avem.

Și simți atât de bine când o persoană tânjește să îi dai și să îți dea iubire. Poate timpul, sau grijile, sau dorul care îl sufocă, îl împiedică să ne arate ceea ce simte, ceea ce ține în el și tânjește să-i dea drumul. Dar simțim, și simțim atât de curat, și de puternic, și de sufocant, îl simțim plin de dorință, plin de durere și dor, prea plin de iubirea pe care a păstrat-o doar pentru noi. Căci pentru fiecare este o rezervă infinită de iubire, separată de celelalte, la fel de plină și la fel de dornică de a fi împărțită.

Și îl vedem, cum ne soarbe prezența, cum ne atinge, în trecere, pe umăr doar să se asigure că suntem acolo, cum ne caută cu privirea, cum încearcă prin gesturi și cuvinte puține să se conecteze cu noi, să facă legătura între rezervele de iubire pentru a se umple reciproc, cum ar vrea să zic atâtea dar este prea târziu sau prea devreme, cum nici privirile, nici cuvintele, nici gesturile nu îi mai ajung, când toate îs prea puține deși cu o zi în urmă parcă dădeau pe dinafară de dor și iubire, iar acum se ascund de rușine, frică, emoție, și de iubirea neîmpărtășită.

Și timpul scurt se scurge, și știe că rezerva lui de iubire iar va fi prea plină de iubirea pentru noi și prea goală în lipsa iubirii de la noi, și știe că dorul îl va sfâșia iar, și știe că acum  nu are prea multe variante pe care să le aleagă, ci doar să ne lase să plecăm în momentul în care ne-ar ține la piept pentru toată viață.

Și știe că porția de iubire de la și pentru noi nu va fi niciodată completă, îi va lăsa un gol, îi va face iubirea incompletă, însă acceptă și reconectarea(sau încercarea de reconectare) o dată la câteva luni, când poate își va primi și va da porția de iubire care i-ar face iubirea completă.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu