Indiferent ce mi-a zis oricine, ce mi-a spus, ce m-a îndrumat sau încotro m-a împins, până acum ceea ce am simțit a fost cel mai corect lucru, și nu s-a întâmplat nici măcar o dată, ca instinctele mele să mă trădeze sau să fie false.
Când eram mai mică citeam și auzeam des, că ceea ce simți este corect și că ar trebui să faci mereu ce simți, dar au fost așa, vorbe doar auzite, mai puțin băgate în seamă, și acum eu încerc să le zic altora aceste vorbe, însă nu prea mulți mă cred, dar este bine și așa, măcar să-i pun pe gânduri, că până n-am trăit-o și eu și n-am văzut că este chiar așa, nici eu n-am prea crezut.
Cumva și când întâlnesc un om, primele instincte îmi spun ceva, bineînțeles că le-am ignorat de multe ori că deh, dar de fiecare dată când am avut oportunitatea să petrec destul timp cu acea persoană, mi s-a dovedit că simțeam bine. Acum, mulți îmi spun că acest simțit este oarecum relativ, și că nu simțim mereu bine, și că simțurile noastre deseori nu sunt corecte. Nah, eu nu pot vorbi în numele tuturor, deși cumva cred că e general valabil, că de fapt ceea ce simțim e real și adevărat doar că nu mereu știm, de fapt, să ascultăm și să înțelegem ceea ce simțim. În zilele noastre este foarte dificil să înțelegem exact ce ne transmite corpul și mintea, când ne preocupăm de atâtea probleme, griji, neajunsuri, frici, neîmpliniri și supărări.
Cred că ar fi foarte util pentru fiecare dintre noi, să luăm o pauză de la tot și să ne ascultăm pe noi puțin, să vedem ce simțim, ce ne spune corpul, ce ne transmite mintea. Eu personal, nu cred că simțurile ne înșeală, ci cum am spus, cred că nu înțelegem noi exact ceea ce ne este transmis. Cel puțin, de când am învățat să mă ascult ceva mai bine, și analizând și din trecut, pe mine nu m-au înșelat niciodată, și chiar mi-e greu să cred că am eu ceva simțuri cu super puteri sau mega speciale față de ceilalți oameni.
Plus că legat de mine, m-am înșelat doar în momentele în care nu puteam(sau voiam) să mă văd cum sunt în realitate, până când am reușit să dau jos aceea pânză din fața ochilor, care mă făcea să mă vad prin ochii, cuvintele, spusele, și gesturile altora. Și nu de puține ori mi se spuneau anumite lucruri, care eu, undeva în interiorul meu, le simțeam super neadevărate, dar nah, n-am putut să le contrazic decât după ce acțiunea a fost consumată, și să-mi dau dreptatea mie și simțurilor mele. De exemplu cât nu lucram adormeam foarte târziu, pe la 4, 5 dimineața, și mi se tot spunea să-mi schimb programul pentru că atunci când o să lucrez o să îmi fie foarte greu, că n-o să pot dormi noaptea și n-o să mă pot trezii. Bineînțeles că era mai ok să îmi schimb programul, însă din simplu fapt că nu era tocmai sănătos, nicidecum pentru repercursiunile în viitorul în care mă angajez. Cumva, eu știam că atunci când o să fie nevoie să mă trezesc de dimineață, o să reușesc să adorm mai devreme și o să fie ok, cel puțin așa simțeam. Le mai spuneam asta din când în când, însă numai după ce s-a întâmplat, m-am angajat și mă puneam să dorm pe la 22 pentru că mă trezeam la 5 jumate, am putut să le zic că aveam dreptate. Că trecerea de la un program la altul nu a fost deloc dificilă. Și nu a fost, cel puțin nu pentru mine, acum nu spun că pentru nimeni nu este. Bine, normal că aș prefera să nu mă trezesc devreme, eu nefiind un fan al trezitului de dimineață, dar adorm devreme, și dacă reușesc să dorm 7, 8 ore pe noapte, sunt foarte ok. Ideea e că am știut să îmi ascult corpul și să comunic cu el încât totul să fie ok.
Eu am ajuns să am încredere în ceea ce simt, și până acum mi s-a demonstrat că această este cea mai bună cale, și în mod evident, va fi calea pe care o s-o aleg și în continuare. Deci așa ca sfat, căscați mai bine sufletul, și comunicați voi cu voi, și cât timp mintea, corpul și sufletul sunt în concordanță, totul este bine, așa că aveți încredere în semnalele pe care le primiți și în simțurile și sentimentele voastre.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu