S-a făcut cam rece. De ceva timp îmi simt sufletul cum tremură, și nu de prea bine, ci de prea frig; îți simt răsuflul rece cum îmi îngheață pielea cu fiecare cuvânt pe care mi-l spui, în loc să mi-o încălzească cu fiecare privire.
Ne-am așezat împreună pe canapea, eu singură într-un ocean înghețat de lipsuri și dorințe neîmplinite, tu - protejându-ți sufletul de răcoarea dintre noi, punându-ți haine tot mai groase de care eu nu mai pot trece. Eu îți spun că mi-e rece, tu ridici din umeri, căci am văzut cum ți-ai îmbrăcat sufletul în pulovere de indiferență și nepăsare pentru a te proteja de frig, și parcă nici să te condamn nu pot, căci poate și eu aș face la fel dacă aș reuși să îmbrac aceste pulovere. Eu te rog să-ți reaprinzi căldura sufletului, ca să mă pot și eu adăposti acolo de vântul rece, ce sufla de ceva vreme, între noi, iar tu îmi spui că ți-au cam înghețat, de un timp, sentimentele.
Îmi frec mâinile și mă apropi de tine. Îmi deschid sufletul către tine după o perioadă atât de lungă de timp. Vezi? E încă jar, încă mai putem reaprinde focul. Te rog, ajută-mă să-l reaprind cât încă mai pot.
Tu ți-ai oprit căldura când sufletul tău n-a mai primit atenție și timp, și-mi spui că nu mai găsești nicio scânteie ca s-o poți reaprinde. Te rog să cauți mai bine în interiorul tău, acolo unde zac amintirile cu noi, unde ai adăpostit primele noastre săruturi, privirile galeșe ce ni le aruncam dimineața ori seara, cuvintele de te iubesc și mi-e dor de tine, atingerile timide ale mâinilor noastre când - credeam noi, uneau două destine. Le-ai găsit, așa-i? Sunt încă acolo? Spune-mi că în cămara aia este cald și bine, spune-mi că au rămas resurse chiar și doar pentru un singur foc.
Mai ști când îmi spuneai - pe vremea când trupurile nostre lipite și sufletele nostre împreună ne încălzeau viața, că ți-e sufletul prea plin de mine? Acum doar te rog, caută rămășițele iubirii noastre ca să reușim să reaprindem flacăra pasiunii înainte ca jarul din mine să se stingă.
Te uiți la mine și-mi spui că nu înțelegi, ca și cum, de ceva vreme, vorbim limbi diferite, ai ochii goi și mintea absentă și-mi amintesc cum îți râdea sufletul și îți sclipeau ochii la fiecare te iubesc.
Iubitule? Te iubesc ! Și chiar vorbesc serios, chiar dacă îți sună a glumă, privind în urmă la vremea în care nu mai aveam timp de tine, de noi, din cauza neînțelegerilor. Haide, spune-mi că ți-am dat scânteia și că ai reușit să-ți reaprinzi iubirea , căci simt că am înghețat.
Deci, iubitule, aprindem și noi focul?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu