Vă spuneam aici că o să vă explic într-un post viitor de ce am lipsit o perioadă atât de mare de pe blog. Ei bine, a sosit momentul. De fapt, vreau să vă vorbesc despre mai multe aspecte, toate legate strâns de anul 2017.
Sigur anul 2017 nu a fost cel mai bun an al meu (de fapt - cred că a fost printre cei mai răi ani) și dacă aș fi fost mai atentă aș fi putut să prezic asta de la începutul anului. În noaptea revelionului, când trebuia să trecem în anul 2017, nu am avut niciun sentiment de nou, de început, de energie sau entuziast. Am fost total lipsită de orice fel de energie ca și cum următorul an ce avea să vină (2017) nu avea să aducă mai nimic bun. Și ghiciți ce? Chiar nu a prea adus. Bine, nu pot să fiu foarte răutăcioasă cu el, și trebuie să recunosc că am avut și ceva realizări (prea puține) bune, (doar) pe plan emoțional, dar dacă stau să le pun în balanță... îți zic dragă 2017, că n-o să fii văzut prea bine.
Oricum, anul ce s-a încheiat a fost un an dezavantajos pe toate planurile, dar cel mai prost a mers pe plan emoțional. A fost anul în care nu m-am mai recunoscut, nu m-am mai regăsit deloc, nu am mai fost eu. Mi-am dat seama destul de târziu, când deja aveam un pui de depresie, iar vindecarea ei, părea imposibilă. Așa că, zâmbind(aproape) zilnic încercam să mă conving că problema poate fi rezolvată oricând, dacă vreau (fapt deloc adevărat) dar și pentru a da impresia celor din jurul meu că totul e în regulă (deși clar nu era). Timpul a trecut, eu mă afundam tot mai mult, nu mai voiam și nici nu mai puteam să încerc să mă ridic, așa că am rămas acolo jos așteptând ca totul să treacă de la sine. M-am confruntat și cu o insomnie de vreo patru zile, în care efectiv nu adormeam toată noaptea, până pe la 8-9-10 dimineața, mai apoi cu o stare de gol în stomac în permanență, din cauza căreia nici să mănânc nu prea puteam și câteva zile am trăit aproape doar cu iaurturi, plus o răceală din care nu credeam că mai ies cu bine (după ce nu am mai fost răcită de vreo doi ani) și toate astea de-a lungul a vreo două săptămâni.Uneori pentru câteva zile mi se părea că, gata, am scăpat, sunt bine, mi-am revenit, iar mai apoi intram înapoi în acea groapă neagră din care nu puteam și nu voiam să ies. Și faptul că nimic nu mergea bine pe niciun plan, m-am făcut să-mi fie și mai imposibil să mă ridic, și faptul că nu mă puteam ridica făcea ca lucrurile să nu meargă bine pe niciun plan. Nice, right?
Și într-o zi mi-am zis gata. Ca să nu mă frustrez și mai tare pentru că lucrurile nu mergeau așa cum mi-am propus (pentru că nu reușeam să le fac să meargă), m-am decis să nu mai vreau să fac lucrurile să fie în niciun fel și să abandonez tot. Și așa, mi-am dat un timp ( mai bine de o lună) în care să nu fac nimic, ci doar să stau. Să mă gândesc, să mă uit la filme, să dorm, să citesc, sau orice altceva aveam nevoie stric în momentul acela. Dacă aveam chef să vorbesc, vorbeam, dacă voiam să fiu singură dădeam telefonul pe silențios și stăteam toată ziua în cameră; dacă nu voiam să mănânc (acasă cinele le luăm în familie) nu mâncam și nici nu mă chinuiam să dau explicații pentru asta; când mami mă ruga să o ajut cu ceva, dacă voiam și mă simțeam în regulă o ajutam, iar dacă nu, îi spuneam că nu vreau și că ori le face ea, ori le fac eu mai târziu sau ziua următoare. Am fost așa, într-o perioadă în care mi-am urmat cam 90% simțurile. Fără să stau să analizez dacă e corect, cum și pe cine supăr, cum și ce au alții nevoie, și am încercat să îmi îndeplinesc strict nevoile mele: de liniște, de somn, de relaxare, de descărcare, de plâns, de creativitate etc.
Toate astea m-au ajutat să mă vindec. Toate astea m-au pus pe drumul de plutire. Faptul că nu trebuia să mă gândesc toată ziua la nimic, că puteam sta o zi întreagă în pat, privind pereții, faptul că nu contam decât eu, m-au ajutat să-mi recâștig încrederea în mine, și asta a fost cel mai bun lucru pe care îl puteam face pentru mine; și chiar a ajutat, mult, extrem de mult.
Și înainte cu vreo săptămână să fie revelionul, mi-am zis că din prima săptămână a noului an, voi face o grămadă de lucruri; dar când a venit săptămâna aceea mi-am dat seama că aș vrea să mai amân lucrurile puțin, și în loc să încerc să le rezolv, deși eu nu-mi doream asta, am preferat să le mai amân până simt că pot și vreau să le îndeplinesc. Așa că au fost 0 frustrări și neîmpliniri, și 100% mulțumire față de propria persoană.
Iar acum, deși lucrurile nu sunt exact așa cum mi-aș fi dorit, sunt bine, și mulțumită și cel mai important e că am devenit răbdătoare și îmi dau timp mie și vieții mele să ne punem în regulă. Și nu iese din prima, și nici din a doua, și nici din a zecea, așa că mă opresc, trag aer în piept și un pui de somn, și mâine reîncerc. Simt cu adevărat diferența, mă privesc altfel, mă bucur altfel, mă trezesc altfel și adorm altfel, pur și simplu mă simt altfel, mai bine, mai fericită, mai dornică de a face, a avea, a obține; iar seara mă pun la somn cu gândul că mâine va fi o zi bună, și chiar este. Și au trecut doar câteva săptămâni din noul an.
Deci, scuzați timpul lipsă, dar chiar am avut nevoie de el. Poate și voi simțiți că nu mai puteți, că toate pur-și-simplu nu funcționează, poate vă simțiți neîmpliniți, cu rezervoarele goale, cu frustrări și nervi; așa că atunci când simțiți astea luați-vă timp pentru voi, doar pentru voi. Măcar pentru o oră, două, o zi sau cât vă permite timpul, lăsați totul la o parte și pune-ți-vă pe primul plan, ascultați-vă corpul și mintea și îndepliniți-vă nevoile. E foarte important pentru a merge mai departe, pentru a putea face lucrurile să funcționeze, pentru a funcționa voi. Lăsa-ți tot ce zic și fac ceilalți, și pune-ți-vă pe primul loc. Așa o să fie cel mai bine pentru toată lumea, o să fiți mai calmi, mai calzi, mai buni. Și oamenii din jur o să aprecieze asta, o să vedeți.
Așadar, da, am avut un an cât se poate de prost, dar am intrat în anul acesta cât de poate de bine. Deci, hai că se poate. Așa că, dragă anule 2017, o să-ți mulțumesc pentru lucrurile bune ce le-ai adus în viața mea, și nu o să te critic pentru cele rele, însă o să fiu sinceră cu tine, și o să-ți spun că mă bucur mult că te-ai încheiat.
Sursă fotografie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu