marți, 16 ianuarie 2018

Dulce organizare






De când am stat pe acasă, dar mai ales de după Revelion, simt o nevoie nefirească de a organiza lucrurile prin casă. Asta mi se mai întâmpla uneori, când scoteam totul de prin sertare și aruncam, curățam, reorganizam. Era un dezastru la mine în cameră, hârtii, caiete, pixuri și creioane, stickere, lipici, scotch, foarfece, bijuterii, încărcătoare, mărțișoare, medicamente, nasturi, monede și multe altele, stăteau împrăștiate prin toată camera, iar eu în mijlocul lor, cu ideea exactă de ce trebuie aruncat, reparat, despre unde trebuie să stea fiecare lucru. Îmi lua mult, cu orele, timp în care părinții mei se minunau de ce dezastru am reușit să fac, și sigur credeau că nu mai ies cu bine din el; însă până la finalul serii lucrurile stăteau așa cum îmi doream, aranjate, aliniate, organizate. Și nevoia această de organizare era satisfăcută și mai reapărea o dată la câteva luni.

De această dată însă, deja aveam atâtea idei cu cum aș vrea să fie aranjate lucrurile, ce modalități mai simple de a găsi și depozita lucrurile, de a fi mai practic și a arăta mai bine estetic încât nu m-am limitat doar la lucrurile mele. Am reorganizat dulapurile cu lenjeriile de pat, cu perdele și fețe de masă, dulapul cu genți, sertarele, locurile de depozitare; și mai puțin și făceam curat și prin hainele mamei mele (alea pe care le poartă doar o dată, dar parcă tot mai bine se simte să le țină în dulap).

Oricum, după episodul acesta, mi-am dat seama că viața mea ( în momentul acesta) este destul de dezorganizată și nu prea dețin eu controlul, și simt nevoia să dețin controlul măcar puțin, să fie toate așa cum le-aș vrea eu, să le organizez eu. E foarte frustrant să privesc viața așa ca un drum cu mai multe benzi, și eu stau la volanul vieții mele, dar nu reușesc să o coordonez. Și chiar ajută și aceste mici porțiuni pe care pot să le fac așa cum vreau eu, să le organizez așa, după bunul meu plac, pentru a îmi îndeplinii nevoia.

Și de fiecare dată când aveam un episod din acesta era pentru că viața mea îmi cam scăpase de sub control, și tot procesul de a  împrăștia lucruri și de a le aranja, e un proces care, cel puțin mie, îmi aduce calm și liniște, mă ajută să reflectez asupra lucrurilor care mi se întâmplă sau nu, asupra vieții mele și cel mai important, mă ajută să gândesc cât mai clar problemele și să iau cele mai calculate decizii. După ce termin de organizat un dulap, un sertar, o încăpere, mă simt liniștită, ca și cum aș deține controlul întregi vieți, mă face să sper și să mă ambiționez, mă încarcă cu o energie atât de pozitivă încât atunci (chiar dacă și doar pentru câteva ore) simt că pot face orice. Pentru mine, asta e una din metodele care mă ajută foarte mult să simt că dețin controlul vieții mele.

Voi ce faceți când simțiți că pierdeți controlul și că lucrurile o iau în orice parte, numai în cea care nu vă doriți voi nu?

Sursă fotografie

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu