Un om mic într-o lume mare și colorată

Cel mai frumos dar care mi-a fost dat e acela de a trăi, e singurul, cel mai mare și mai important, cel mai frumos și mai bun, care le cuprinde pe toate celelalte, căci fără el, nimic nu ar mai fi, eu nu aș mai fi.

Atâta culoare, sunete, vise, speranță, atâtea inimi care bat diferit dar în același timp, atâta viața. Într-o lume plină de culori, de nuanțe deschise, dar și de griuri sau non-culori, într-o lume vie, dornică de a trăi mai mult și mai mult, mai frumos, într-o astfel de lume trăiesc și eu, eu un om mic.

Un om mic, care simte atâtea, care merge printre șiruri de oameni, printre grămezi de sentimente, mii de gânduri, căruia soarele îi urează cela mai frumoase urări de bună dimineața sau o după amiază plăcută. Printre tropote, glasuri de căței și pisici, plânsete și râsete de copil.

Aici, în lumea asta mare și colorată, găsesc atâtea, găsesc un viitor dar și un trecut, o alinare, un drum, un scop, tristețe și dezamăgire, bucurie nemărginită, și pomi și case și mașini, și alți pomi și jucării și atât de mulți copii frumoși. Aici, se găsește totul și nimicul, aici mă aflu și eu, și tu, și noi împreună dar și separat. Aici putem alerga, putem vorbi, putem alege, putem decide, putem să ne temem sau să fim curajoși, putem iubi, putem râde și ne putem bucura. Aici, în viață, în lume.

Și lumea asta în care sunt atâtea, în care putem face atâtea, în care mii și mii de pași calcă pământuri, în care toți lăsăm câte o urmă, importantă pentru noi dar și pentru ceilalți, pentru că o lăsăm și pentru ei, lumea asta nu poate fi decât imensă. Viața nu poate fi decât imensă. Și fiecare dintre noi suntem oameni mici într-o lumea mare și colorată, dar mari și importanți pentru noi, dar importanți și pentru lume. Și toți, da noi toți, toți acești oameni mici din această lumea mare, noi toți suntem un om mare, cel mai mare și cel mai important și mai frumos.

Noi ne dăm viață unul altuia, noi ne strângem în brațe, noi ne vorbim, ne încurajăm, noi ne mai și întristăm, noi împreună facem primi pașii, și următorii și ultimii, noi ne învățăm să trăim, fiecare pe fiecare, unul pe altul și toți pe fiecare.

Și cât e de frumos aici, printre atâtea culori și mărimi, și cântece și poezii, și urcușuri și coborâșuri, și sentimente, și gânduri, printre oameni, natură și animale, unii printre alții, toți în viață, toți trăind împreună. Să simt asta e atât de frumos și de copleșitor, atât de aproape de mine, și de voi și de noi toți, atât de împlinitor și fericit.

Și poate mâine dimineață o să uit că am simțit asta, o să uit această bucurie nemărginită de a trăi aici alături de voi, dar îmi voi aminti în fiecare dimineață, chiar dacă n-o să fie o dimineață prea bună pentru mine, faptul că trăiesc o va face cea mai bună. Pentru că eu am încredere în noi și în fiecare dintre voi, pentru că eu am încredere în lumea asta mare, dar și în omul mic din mine și din voi.

Sursă fotografie